Ar fi fost bine să auzim cântând în româneşte un interpret care, prin vestimentaţie, sugera atâta putere şi autoritate.

Nu am avut nici timpul, nici dispoziţia să receptez performanţele artistice ale participanţilor la Eurovision, dar ascultasem cu altă ocazie piesa României. Nu e genul de muzică pe care să-l îndrăgesc, şi nu mă impresionează nici „stilul” consacrat de concurs. Sigur că apar şi cântece pe care le agreez, după cum pe unele nu-mi doresc să le mai aud niciodată. Dar, aici e vorba de artă şi eu respect sentimentele tuturor, precum şi încărcătura simbolică pe care o ataşează concursului. Mă interesează foarte mult aspectele cu tentă politică, iar pe locul întâi – chiar înaintea comportamentului la vot sau a cauzelor pentru care decid uneori să pledeze interpreţii – au venit, de data aceasta, comentariile maliţioase ale presei britanice.

Aş vrea, aşadar, să protestez împotriva modului total neprofesionist în care un articol din The Independent jigneşte România, comparându-l pe reprezentantul ei cu odiosul Ming cel Nemilos, personajul negativ din Flash Gordon. Este o insultă la adresa întregii echipe, a celor care au încercat – şi, după părerea mea, au reuşit – să creeze o sinergie perfectă între auditiv şi vizual. Autorul articolului, Alexander Fury, fie nu ştie, fie se face a nu şti că Ming nu este capabil să emane emoţie şi căldură sufletească. De aceea nu va reuşi să cucerească inima frumoasei Dale Arden şi tot de aceea va pierde, în final, şi puterea absolută pe care o deţinea pe planeta Mongo. Cum i-a putut veni ideea să facă o asemenea comparaţie? De ce nu înţelege nimic din tensiunea între diabolic şi angelic care defineşte piesa românească? De ce nu a găsit un personaj pozitiv care să fie îmbrăcat şi machiat cam la fel? Ca să nu mai vorbim de faptul că nu e nimic onorant în a fi comparaţi cu planeta Mongo, marcată de tensiuni şi con