MIRCEA MARIAN: "Întotdeauna am fost convins că Sorin Oprescu este un chirurg excepţional, dar modul în care a reuşit să-şi refacă virginitatea, după mai bine de 10 ani petrecuţi în bordelul numit PSD, este chiar o operă de artă".

„Sunt candidat independent“, „aduc în discuţie depolitizarea administraţiei“ şi alte asemenea lozinci ies din gura candidatului sprijinit de aripa Iliescu din PSD fără ca omul să roşească măcar o clipă.

Când l-am auzit, în februarie 2008, pe fostul reprezentant al regimului Ceauşescu la Anvers, ministru în n-şpe guverne mai mult sau mai puţin democrate, preşedintele Traian Băsescu, spunând despre clasa politică românească că este „o zoaie pe geam“, am crezut că s-a atins o anumită limită a tupeului. Dar, acum, încep să-mi dau seama că sceneta pe care o joacă „independentul“ Oprescu ar putea reprezenta un vârf al ipocriziei postdecembriste. Omul a fost ani întregi coleg de partid cu Marian Oprişan, Adrian Păunescu, Viorel Hrebenciuc sau Şerban Mihăilescu, a.k.a. „Miki Şpagă“, şi nu şi-a arătat niciodată scârba faţă de astfel de personaje. În această campanie, toată menajeria de fiinţe preistorice - Iliescu, Văcăroiu, Mitrea şi Năstase - au făcut declaraţii publice de susţinere a lui Oprescu. Oamenii lor de casă au fost trimişi să lucreze pentru candidatul „grupului tânăr, inteligent şi independent“ (Caragiale, „O scrisoare pierdută“). Foarte probabil, banii vin pe aceeaşi filieră ca şi resursele umane. Campania lui Cristian Diaconescu nu mai este susţinută nici măcar de Mircea Geoană, întrucât preşedintele PSD se pregăteşte să i se închine lui Iliescu, în speranţa că viaţa (politică) îi va fi cruţată. Şi, în pofida acestor evidenţe, Sorin Oprescu vinde poporului imaginea sa de cavaler singuratic, aflat în luptă cu partidele atât de antipatizate de electorat.

Nu mă deranjează atât de tare circul pe care-l