Maestrul suprarealismului ar fi gustat decorul în ansamblul lui: pe scena uriaşă, un castel impunător tip gotic, sau tip Barbie, sau tip Disney intră în dialog cu castelul tip Ceauşescu.
„Uitaţi-vă la acest palat minunat!", a zis Lady Gaga şi ca la un semn supra-realisto-magic cei 30-35.000 de spectatori s-au întors privind cu ochi uimiţi şi proaspeţi binecunoscuta clădire supra-mega-luminată. Asta înseamnă puterea unui star, mi-am zis. Asta înseamnă forţa artistului pop numărul 1 al lumii. Dincolo de muzică, decoruri, costume, coregrafie şi efecte vizuale, toate duse la un nivel extravagant, Lady Gaga a reuşit imposibilul: să inducă în ochii românilor o imagine frumoasă despre Palatul Parlamentului, locul unde se nasc deciziile pe care le ştim şi le trăim în fiecare zi.
Stefani Joanna Angelina Germanotta s-a născut acum 26 de ani în New York într-o familie cu bani. Germanoţii trăiesc de când se ştiu într-un „apartament cu multe etaje" (cum îl descrie Lady Gaga), în Upper West Side, o zonă pricopsită din Manhattan. A urmat cursurile unei şcoli catolice de fete. E foarte probabil ca acolo să fi dat de gustul răzvrătirii şi tot acolo să-şi fi hrănit pofta de a deveni un star faimos şi putred de bogat cu unicul scop de a face tot ce-i trece prin cap. De la început a văzut în muzică o cale spre a-şi împlini visele. A studiat pianul de mică şi s-a ţinut de el până pe la 18 ani, când s-a lăsat definitiv de şcoală, abandonând cursurile faimoasei Tisch School of Art de la New York University. A făcut apoi o diagonală iniţiatică, plecând de-acasă şi mutându-se în zona opusă a insulei: Lower East Side. Am putea spune mai degrabă că s-a dus într-o lume opusă. O lume a barurilor împuţite, a cluburilor sordide, a cocainei prizate la colţ de stradă („Judy" o numeşte Lady Gaga, care între timp a renunţat definitiv la droguri), a vecinătăţii cu furioşii bikeri