Cei fără recomandări sau "abilităţi artistice" au puţine şanse să fie acceptaţi în branşă Să ajungi să fii cerşetor într-o zonă centrală din oraşul spaniol Zaragoza nu e uşor. Cei fără recomandări sau "abilităţi artistice" au puţine şanse să fie acceptaţi în branşă
Să ajungi să fii cerşetor într-o zonă centrală din oraşul spaniol Zaragoza nu e uşor. De obicei, cerşetorii sunt ţigani organizaţi foarte bine pe ierarhii.
În Piaţa Centrală din Zaragoza, chiar în faţa Catedralei Pilar, îşi fac "meseria" opt cerşetori români. "Fiecare ştie care sunt regulile: nu are voie să ocupe locul altuia, iar dările către şefi se plătesc zilnic", spune nea Istrate, care a venit în Spania "să facă bani. Nu trebuie neapărat să fii ţigan, ca să fii cerşetor, dar e musai să fii artist", adaugă Istrate.
Privită de ei ca oricare altă meserie sau afacere, cerşetoria este, de fapt, o investiţie. "Trebuie să ai bani de drum ca să poţi veni în Spania şi aici, să cumperi locul pe care cerşeşti. E greu să pătrunzi în branşă, dacă nu te recomandă cineva", specifică Istrate, care spune că a câştigat bani uşor din plasarea cerşetorilor, ca "şef".
"Acum e mai greu, sunt mulţi români la muncă în Zaragoza. Îi înjură pe cerşetori, lumea aude, iar spaniolii nu mai dau bani".
Un loc cu vad, unde să practici "comerţul" apelând la mila, sensibilitatea şi emoţia trecătorilor, costă cam 15.000-20.000 de euro. Nu se duc două zile la rând aceeaşi oameni, ci doi dimineaţa şi doi seara, sau câte doi pe zi. Lucrul în ture se face "pentru ca toată lumea să câştige bani".
Jumătate din câştig îl ia şeful
Cerşetorii provin din diverse zone ale ţării. "Cănoi de la Galaţi" a fost şef de grup, dar cânta şi la acordeon, la intrarea într-un bar. Românii îl ştiu de artist.
"După o zi de cerşit, dacă mai era şi sărbătoare, scoteam cam 400-500 de euro". Din câştigul zil
