Jarosław Godun, preşedinte al Institutului Polonez din Bucureşti şi apropiat al fostului lider, spune că ţara va găsi resurse să depăşească momentul accidentului aviatic în care a pierit conducerea statului. Când a aflat de catastrofa aviatică de la Smolensk (Rusia), Jarosław Godun (35 de ani) era într-un avion care se întorcea din Polonia în România.

„Adevărul": Ce simte un polonez când o parte din elita poporului său dispare, neaşteptat, într-o clipă?

Jarosław Godun: Se spune că istoria se repetă. Nu putem să nu observăm un anumit paralelism simbolic: în urmă cu 70 ani, la Katin a pierit floarea intelectualităţii poloneze, când din ordinul lui Stalin au fost executaţi peste 22.000 de ofiţeri polonezi. Acum, în această catastrofă zguduitoare şi‑au pierdut viaţa 97 dintre reprezentanţii de seamă ai vieţii politice, sociale, economice şi religioase a Poloniei. Ţara îşi va reveni şi acum, aşa cum a găsit resurse să-şi revină şi după al Doilea Război Mondial, dar nu e vorba numai despre asta, ci şi despre golul pe care aceşti oameni l-au lăsat în urma lor, în inimile celor apropiaţi, ale prietenilor şi rudelor. Dar unele răni nu se închid niciodată. Priviţi cât de viu este încă în memoria poporului polonez genocidul de la Katin! Iar cei care nu au auzit niciodată despre Masacrul de la Katin au aflat acum...

Ce i-aţi fi spus unui polonez din faţa Palatului Prezidenţial, printre lumânări, ca să-l îmbărbătaţi?

Sunt situaţii când cuvintele nu te ajută. Situaţii când omul este de-a dreptul necuvântător. Important nu este să spui cuvântul potrivit - există oare? -, ci să ştii să fii aproape de semenii tăi. L-aş fi îmbrăţişat. Cuvintele îşi găsesc drum spre noi când şocul începe să ne mai lase...

„Deschis şi prietenos"

Cum aţi trăit ziua de sâmbătă, 10 aprilie, din momentul în care aţi aflat că avionul prezidenţial