Dacă la Bucureşti se fac cu greu planuri pe un an, la Bruxelles se gândeşte pe termen cel puţin mediu. Să începem, aşadar, pregătirea Preşedinţiei române a Uniunii, din a doua parte a anului 2019 - îndeamnă Dan Luca, din capitala UE.
Practic, avem încă 6 ani la dispoziţie să arătăm partenerilor noştri şi să ne demonstrăm nouă înşine că suntem foarte buni ca idei, proiecte şi management al carmei clubului comunitar.
România a aniversat la 1 ianuarie 6 ani de la aderarea la UE, au fost "6 ani frumoşi", ai experimentării, ai primilor paşi, mai mult sau mai puţin hotărâţi pe calea europeană. Am reuşit să ne promovăm anumite subiecte dragi -precum Marea Neagră şi Dunărea - pe agenda UE, am trecut de la un portofoliu comisarial mai puţin important (multilingvismul) la unul cheie (agricultura). Mai sunt încă multe de făcut, dar nu trebuie dat la o parte cu uşurinţă şi criticat ceea ce s-a făcut deja, doar de dragul criticii. E bine să fim ambiţioşi, comparându-ne cu ţări intrate în 2004 în UE, precum Polonia, înţelegând totodată că sunt mai mature cu 3 ani ca noi la jocul european, reuşind şi o preşedinţie UE de succes.
Jocul european însă nu înseamnă doar copierea celor mai bune modele între parteneri, ci şi inovare, o cale personală a fiecăruia în club. Această cale vine din îmbinarea viziunii interne cu cea externă; paradoxal, internul are un procent mai mare, deşi de multe ori suntem obişnuiţi să ne gândim în termeni de "străinătate şi noi", căci politici precum cea comercială, energetică şi altele, sunt deja – sau tind să devina- un joc "intern", Uniunea fiind văzută ca o singură entitate, iar ţările ca organele unui singur corp.
Dacă zona euro are propriile sale probleme pe moment, asta nu înseamnă că nu îşi va găsi calea şi nu va prospera; altă soluţie nu are, nu poate declara înfrângerea, căci ar însemna moartea accelerată a proiectului europ
