În decembrie 2004, în ultimele zile ale mandatului de preşedinte, Ion Iliescu a creat un institut menit să scrie istoria Revoluţiei sale. Institutul Revoluţiei este finanţat din bani publici. Până acum a consumat peste două milioane şi jumătate de euro. Iliescu este exasperat: „Ce vă interesează? Da, suntem pe viaţă! Suntem nişte simboluri ale Revoluţiei“.
Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (IRRD) se ocupă cu organizarea de simpozioane şi mese rotunde în care Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu şi alţii din gaşca emanaţilor perorează despre Revoluţia lor şi, câteodată, despre Mineriada lor. Lansează cărţi şi broşuri care nu se abat nici ele de la linia iliesciană a istoriei.
Citiţi şi:
Iliescu ne tot minte. FSN e dinainte!
Revoluţia, prin vizorul Securităţii
Dumitru Sechelariu revoluţionar: „Sunt un deţinut politic în propria mea curte“
Nimic nou nu au aflat românii de la Institutul Revoluţiei. Nici cine a tras în ei, nici cine a fost creierul diversiunii sângeroase, nici de ce Televiziunea Română a panicat zile în şir populaţia, nici cine a scos civilii în stradă şi i-a înarmat. Mergând pe aceste piste, ar fi lovit, pe alocuri, şi în cel care patronează această instituţie: Ion Iliescu. Este o atmosferă cuminte la IRRD. Din când în când se mai întâlnesc acolo grupuri de revoluţionari. Se acuză unii pe alţii de parvenire de se aude până la Piaţa Romană.
Şi totuşi, această instituţie este cea abilitată de stat să scrie istoria Revoluţiei Române. Este varianta oficială a României cu privire la evenimentele petrecute acum 21 de ani. Iar această variantă este, ne vedem obligaţi din nou să o spunem, mincinoasă! Câteva idei răzbat din publicaţiile tipărite de IRRD: Revoluţia română este 100% revoluţia oamenilor care au ieşit pe străzi în 1989 (nimic despre lovitura de stat ticluită în anii '80). Vinovat pentru toţi
