Din cauza frecventelor atentate de la Bagdad, tehnicianul face selecţia jucătorilor de acasă, de la 12.000 de kilometri depărtare, pe DVD.
"Cînd mi-au propus banca tehnică a naţionalei lor mi-am zis «Iată provocarea pe care mi-o doream atît de mult!». Să duc o echipă care acum trei ani nici nu exista la Mondialul din 2014, acasă la mine, în Brazilia". Zico a preluat reprezentativa Irakului în august, dar trăieşte de departe cea mai neobişnuită experienţă din cariera de antrenor.
"Zilnic mor oameni"
Fosta glorie a fotbalului brazilian îşi pregăteşte echipa de acasă. Adică de la nu mai puţin de 12.000 de kilometri distanţă: "La Bagdad am fost două zile, cît am semnat contractul. Dacă în restul ţării e linişte, acolo nu se poate trăi. Mi s-a şi pus în vedere să nu care cumva să ies pe stradă. Zilnic sînt atentate cu bombă şi mor oameni".
Casete înregistrate
Nici măcar la vreun meci din campionatul irakian n-a asistat. Selecţia o face pe DVD. "Oficialii federaţiei îmi trimit casete cu partide înregistrate ca să-mi fac o idee despre forma selecţionabililor. Mai face pe observatorul preparatorul meu fizic, Edu", a dezvăluit tehnicianul în vîrstă de 58 de ani.
În pribegie
Inclusiv debutul a fost unul neobişnuit. Zico şi-a cunoscut jucătorii cu doar patru zile înaintea startului în calificările pentru CM 2014, cu Iordania (0-2), pe 2 septembrie: "Am jucat la Arbil, oraş kurd situat la 320 de kilometri nord de Bagdad. Gazonul, vestiarele, un dezastru! De altfel, FIFA l-a şi interzis ulterior. Şi cum la Bagdad riscurile sînt prea mari, am plecat în pribegie. Dar a mers, iar echipa e acum calificată pentru faza finală".
"La convocări, îi deosebesc foarte uşor pe jucătorii activi în campionatul din Irak. Privirea lor trădează o anume nelinişte. Aş spune chiar că sînt speriaţi" (Zico, selecţioner Irak)
"Dacă ne vom put