Dacă Roda Kerkrade, locul 15 în Eredivisie, deschide scorul şi pleacă neînvinsă de la Amsterdam (1-1), de ce nu s-ar întîmpla cel puţin la fel joi, în Europa League?
Ieri, ora 6:20. AM. E încă întunecat acasă. Ne înălţăm, lăsînd Bucureştiul rece în urmă. Avionul taie cerul ca smoala în cea mai liniştită planare posibilă, Amsterdam, oraşul la care visează întreaga suflare stelistă pentru confruntarea din Europa League, ne aşteaptă pentru ultima repetiţie a lui Ajax.
Dar cum? Două ore şi jumătate mai tîrziu, după ce străpungem pătura groasă de nori, privim zgribuliţi prin hublouri. O privelişte pe care aveau s-o descopere după-amiază şi jucătorii lui Reghecampf la sfîrşitul zborului dinspre Turcia. Şi pe care Mihai Stoica o văzuse deja de sîmbătă.
Nu uitaţi căciulile şi mănuşile!
Jos, cîteva mii de metri sub noi, nu există decît două culori, albastrul ultramarin al apei ce se strecoară şerpuind prin zeci, sute, mii de canale şi albul zăpezii aşternute în timpul nopţii. Meteorologii olandezi spun că pînă joi nu va mai ninge, nici nu va ploua, dar în ziua meciului e posibil să şi plouă, să şi ningă. Aşa că, fani roş-albaştri, îmbrăcaţi-vă bine! Brrr. Minus 1 grad Celsius. Rece.
Temperatura nu va urca la ora partidei. Asta nu înseamnă că la Amsterdam nu iese soarele, chiar dacă e frig. O zi poate să ofere totul, cum povestea George Ogăraru în urmă cu cîţiva ani: "Dis-de-dimineaţă era soare. Două ore mai tîrziu, a început să plouă. Peste alte două ore, ningea. Apoi, a ieşit din nou soarele. După, ploaie. După, ninsoare. Şi tot aşa, pînă seara".
Liniştea dispare. E viaţă la ArenA finalei
"Veneţia Nordului" doarme încă, e duminică dimineaţă şi locuitorii săi visează şi acum la "cerul înstelat" pictat magic de Van Gogh. Dar timpul trece repede şi ne trezim în faţă la ArenA, ce pare la fel de modernă ca Naţional Arena, deşi a fost inau
