În România capitalistă, pe 10 mai se celebra ziua naţională: la 10 Mai 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen depunea jurământul în faţa Parlamentului, la 10 Mai 1877, principele Carol proclama Independenţa României, iar la 10 mai 1881, Carol I devenea primul rege al ţării. Comuniştii au mutat însă sărbătorirea independenţei pe 9 mai şi au şters regalitatea din cărţile de istorie.
Din păcate, din ianuarie, de când s-a scandat în Piaţa Universităţii "Monarhia salvează România", nu s-a mai auzit nimic de rege. Chiar dacă "monarhia e cam toată cartea de istorie a României", după cum remarca liderul PNL, Crin Antonescu.
Dacă ne amintim bine cum s-au derulat evenimentele de la Universitate, după "Jos Băsescu!" s-a ajuns repede la "PDL şi USL, aceeaşi mizerie" şi apoi la "Regele e singurul care poate scoate ţara din criză". După care, Guvernul Boc şi-a dat demisia, au urmat demiterea Cabinetului Ungureanu şi instalarea Guvernului Ponta. Iar acum, preşedintele Partidului Naţional Liberal, Crin Antonescu, nu mai pomeneşte nimic nici de "Jos Băsescu!", nici de "opţiunea monarhistă". Deşi monarhia soluţionează şi chestiunea "Jos Băsescu!".
Haideţi să detaliez însă pe baze pragmatice la ce mă refer. Pentru ca politicienii să nu mai fure cât nu putem produce – după cum reclama strada în luna ianuarie – e bine să nu mai aibă nici o legătură cu banii publici. Bineînţeles că banii trebuie administraţi, dar pentru asta e suficientă angajarea unor guvernanţi cu contract. Din nefericire, un guvern de tehnocraţi nu poate deveni funcţional dacă politicienii îi refuză un cadru legal adecvat pe motiv că le lezează interesele. Şi atunci, singura autoritate morală ce poate permite cabinetului de tehnicieni să-şi respecte contractul, indiferent dacă deranjează partidele, este regele.
Încă un motiv pentru care România are nevoie de instituţia monarhică este traseism
