La şase luni după ce devenise evident că afectează creşterea economică, şeful misiunii FMI, Jeffrey Franks, s-a trezit să spună că arieratele "constituite o frână majoră în calea creşterii". La o lună şi jumătate după ce s-a văzut limpede că ieşirea din recesiune nu are nici un efect asupra puterii de cumpărare, Franks se apucă să spună că "nu are nici un rost să ai creştere economică dacă ea nu este resimţită de către populaţie".
În definitiv e bine când FMI sugerează că România a ieşit din recesiune, dar nu şi din criză, fiindcă asta ar fi însemnat să crească nivelul de trai. Iar pentru a creşte era nevoie ca guvernanţii să redistribuie creşterea economică pe care au anunţat-o şi se observă că n-au ce. Este nefiresc însă ca presa să fie mai rapidă în a sesiza şi a detalia problematica, aşa cum a făcut-o revista Săptămâna Financiară într-un editorial apărut pe 23 mai ("De ce n-avem creştere economică").
Publicaţia considera că dacă PIB-ul avansează, înseamnă că s-au făcut nişte bani în plus şi atunci ar trebui să se mărească şi veniturile populaţiei. Se măresc salariile? Stagnează sau scad, dar poate că banii s-au dus în investiţii. Se deschid noi capacităţi de producţie? Ziarele nu pomenesc nimic nici de asta, nici de iniţiative de business, dar dacă majorarea PIB nu se simte în nivelul de trai sau în formarea brută de capital poate că se datorează unei creşteri de preţ a activelor. Se scumpesc locuinţele? Din contră, se ieftinesc, în ciuda încercării băncilor de a nu executa garanţiile aferente creditelor neperformante şi a Programului "Prima Casă".
Dacă veniturile şi investiţiile nu cresc, iar preţul imobilelor stă pe loc, atunci creşterea economică ar mai putea fi canalizată doar către cheltuielile guvernamentale. Da, numai că dacă banii în plus ar ajunge aici ei ar trebui să se redistribuie sub formă de sal
