Psihologii ne arata ca e mai greu de suportat perspectiva unei actiuni paguboase decat cea a unei expectative neinspirate (de exemplu, te temi mai mult sa investesti la bursa pentru ca poti pierde bani decat sa afli ca peste un anumit interval castigai semnificativ daca ai fi facut-o). Cum se face insa de cadem invariabil prada iluziilor colective si participam entuziasti la tot felul de bule speculative in derulare?
1.Lipsesc fluctuatiile majore de pret
Sunteti de acord cu mine ca un activ care a urcat de la 10.000 dolari la 100.000 si a cazut apoi la 20.000 dolari, nu va atrage multimile precum unul care pornind de la 10.000 depaseste voios borna dupa borna (20.000, 30.000, 40.000, etc)? Inainte de a raspunde ganditi-va la pretul apartamentelor din Bucuresti si entuziasmul cu care se luau garsonierele de 70.000 euro din Militari in 2007-2008. O traiectorie monoton crescatoare adoarme susceptibilitatile, pe cand o evolutie in dinti de fierastrau le ascute.
2. Apare contagiunea
In cazul bulelor, toata lumea pare prinsa in joc. In conditiile astea, perspectiva statului pe margine devine chiar dureroasa. Cum sa pierzi cand toata lumea joaca si castiga?! Ani buni de crestere si exemplele palpabile din vecinatate de jucatori care au facut pariurile nimerite dilueaza pana la disparitie prudenta noilor intrati in joc.
3. Vocile critice sunt estompate
Cand pietele sunt exuberante citesti numai analize optimiste, jurnalistii cauta sa ilustreze materialele cu argumente care sa justifice cresterile trecand sub tacere pe cele care le-ar arata irationalitatea. In definitiv, lumea vrea de regula sa citeasca “de ce” si nu “in ciuda a ce”.
4. Se produce schimbarea de mentalitate
In mod normal, cum spuneam mai sus, nimeni nu prea vrea sa piarda, prefera mai degraba sa se abtina sa castige. Cu toate astea, cand toata
