Sunt tentaţi mulţi oameni să facă nişte clasamente după importanţa acordată principalelor noastre organe. Bineînţeles, există o plecăciune justificată în privinţa materiei de lux, a materiei nobile care este creierul. Dar pe podium, ca importanţă, lumea urcă şi inima, şi plămânii, făcându-se astfel o nedreptate abdomenului cu întreaga structură a tubului digestiv.
Dar cei care ridică din umeri, susţinând că „burta e mai puţin perfecţionată", se află într-o mare eroare. Organele din abdomen sunt superbe din punct de vedere al concepţiei, Creatorul lucrând cu mecanisme de mare delicateţe. Ba chiar şi „maţele", bagatelizate de oameni, sunt adesea denumite de specialişti „creierul din abdomen", pentru că intestinele îndeplinesc roluri sofisticate, şi nu doar de ţevi prin care resturile de mâncare merg spre eliminarea prin scaun. Datorită acestor detalii, o sumedenie de lucruri nu sunt cunoscute de populaţie şi capitolul tub digestiv este înconjurat de o serie de semne de întrebare, de nelămuriri pe care încercăm să le clarificăm în rândurile ce urmează.
BRUTAL ŞI LETAL
Dacă se întâmplă ca pietrele din vezica biliară să blocheze atât scurgerea de bilă din ficat, cât şi scurgerea secreţiilor pancreatice spre intestinul subţire, are loc un dezastru. Secreţiile pancreatice rămân în pancreas şi-l mănâncă, îl canibalizează, distrugând propriul organ. Cancerul de pancreas este abordat în funcţie de locul în care se situează tumoarea. Dacă formaţiunea canceroasă se află la capul sau în prima parte a corpului pancreasului, este afectată regiunea pancreatică ce fabrică enzime pentru digestie. Dacă boala canceroasă a lovit jumătatea din spate a pancreasului, precum şi coada, sunt afectate insulele de celule ce produc insulina care „arde" glucidele. Cancerul de pancreas este brutal. Rata de supravieţuire la cinci ani de la descoperirea lui este de
