EXCLUSIV. Două veterane ale Crucii Roşii vorbesc despre dramele neştiute ale unui conflict vechi de cinci decenii, dus pe linia fragilă care separa comunismul de lumea liberă. Evz.ro rescrie, începând de astăzi, scenariul celebrului serial american MASH, oferindu-vă mărturiile unor veterane de Cruce Roşie care au mers la capătul lumii pentru a reclădi destine.
“Din dragoste de oameni”, după cum spun acum, la mai mult de cincizeci de ani distanță. Elena Zeleniuc şi Ioana Cruceanu sunt doar două din cele 220 de nume de români care au reinventat medicina la marginea Asiei, lucrând în condiţii imposibile, dar, mai ales, trăind în proximitatea unor poveşti monumentale.
Cele două doamne, medaliate pentru sacrificiul lor cu “Florence Nightingale”, cea mai înaltă distincţie a Crucii Roşii la nivel mondial, au strâns istoria acelor zile şi luni, aşa cum s-au văzut ele din corturile româneşti instalate în Nordul comunist. În spatele unui front teribil, într-un război sângeros şi crud, ca o rană niciodată cicatrizată.
În iad, din dragoste de oameni
Între 1951 şi 1957, într-o vreme în care România era aliata din oficiu a lumii comuniste, şapte echipe de medici şi asistente au părăsit ţara pentru a merge în iad. Pentru că asta a fost Coreea la începutul anilor ’50. Iadul în care oamenii erau carbonizaţi cu napalm şi mutilaţi la mijlocul luptei dure dintre URSS şi Statele Unite ale Americii.
“Ţara dimineţilor liniştite”, Coreea, s-a înecat într-o baltă de sânge distilat sub focul mocnit al Războiului Rece. Tranşeele s-au săpat rapid, graniţa s-a trasat în birourile comode de la Moscova şi Washington, iar asiaticilor nu le-a rămas decât sarcina de a se lichida unii pe alţii, cu mâna “lumii civilizate”.
Dincolo de front au rămas eroii anonimi care au încercat să opereze trupurile mutilate ale unei istorii de