Atitudinea de la Euro e a ulciorului dus a mai multa oară la apă
Nu sîntem favoriţi, dar avem o şansă. Sau, mai degrabă, o datorie: să jucăm fotbal sau ceva cît mai asemănător cu fotbalul şi cît mai depărtat de amintirea ultimului meci cu Franţa. Acel horror pasiv în care Piţurcă şi-a pus toată neputinţa. E, bineînţeles, puţin probabil, dacă nu imposibil. Ne putem baza, în acest sens, pe obişnuitele noastre ghinioane sau, măcar, pe arta de a le invoca preventiv: lotul e subţire, Găman n-a jucat nici măcar la Under 21, accidentaţii s-au înmulţit ( chiar aşa: ce spune accidentofilia internaţionalilor noştri despre profesionismul lor fizico-sanitar?). Şi tocmai această penurie tutelară cere ca meciul cu Franţa să fie înţeleas curajos şi fără iluzii.
Jucăm un meci de calificare, dar nu asta e cu adevărat important. În anumite condiţii, foarte speciale şi asimetrice (de la starea gazonului, la starea arbitrilor delegaţi de UEFA) putem face un egal sau, chiar, cîştiga. Mai precis, putem cîştiga puncte, pentru că un meci boicotat piţurcian nu poate aduce altceva. Într-un fel, marele pericol ar fi tocmai un rezultat decent, extorcat prin mijloace para-fotbalistice. Am făcut asta la Euro 2008 şi exact pe această bază am construit ascensiunea care ne-a adus la recitalurile cu Lituania şi Feroe. Un eşec demn, la capătul unei partide jucate sincer (nu neapărat deschis) ar fi mult, mult mai important. Dacă e nevoie de un model, avem la dispoziţie reţeta aplicată recent de un un club din România (club românesc e un pic altceva). Cum a cucerit CFR ,la Cluj, rangul de Ceferelsea? Fuleu permanent, închizători şi fundaşi sudaţi de adversar şi contre, aşa cum şi cît s-a putut. Lecţia ţine mai mult de angajament decît de misterele tactice încifrate de Trombetta. Din nefericire, Piţurcă nu e un cititor de mesaje şi modele.
Exsită momente în care rezultatele devin i