Nu trebuie să fii prea subtil ca să observi că Vîntu şi Voiculescu l-au înţărcat de la pieptul lor generos pe minorul Ponta şi l-au înfiat în schimb pe Crin Antonescu, rămas orfan de Patriciu.
Mai întâi, citiţi - chiar pe site-ul lui Antonescu - cum îl perie Ursu pe liderul PNL, la o emisiune despre guvernul liberal din umbră. Şi apoi uitaţi-vă pe înregistrarea discuţiei din 27 octombrie dintre acelaşi Ursu şi Ponta, când liderul PSD încasează toate şuturile pentru eşecul moţiunii de cenzură şi sfârşeşte cerşind mila moderatorului: "Noi venim de la bătaia cu Boc. Chiar trebuie să ne înţelegeţi un pic...". (Nu că Ponta nu şi-ar merita soarta, după ce i-a adus pe Vanghelie şi pe Dragnea la mitingul sindical din 27 octombrie - un gest care arată că banii şi voturile pe care le colectează eternii baroni ai PSD sunt şi pe placul noii conduceri de partid).
Pentru Vîntu şi Voiculescu, marele avantaj pe care-l prezintă investiţia în Antonescu, comparativ cu Ponta, este că liderul PNL a dovedit că are mereu nevoie de un tutore. De cineva care să-l domine (discret) şi să-l îndrume în viaţă. Mai întâi a fost Patriciu, care, din motive pe care nu le înţeleg, s-a săturat. Pentru scurt timp a fost până şi Geoană, căruia i-a pus partidul liberal la picioare. Aparent, acum, Antonescu a instaurat o mică dictatură personală în PNL. În realitate, deciziile sunt luate de către camarila din jurul liderului liberal şi de Cabinetul nr. 2 (vezi izolarea celui mai bun jurist din PNL, Renate Weber, care s-a certat cu cine nu trebuie...). Asta arată că, dacă Crin Antonescu ajunge la putere, toată şmecheria este să ştii pe ce butoane să apeşi. Să nu vă închipuiţi scene brutale în care Vîntu sau Voiculescu îi dă ordine liderului PNL. Dar omul se va întoarce cu spatele şi se va preface că nu ştie ce se întâmplă dacă patronul Realităţii îşi pune un om la Agenţia de Resurse