Victor Ponta vânează susţinerea revoluţionarilor. Robert Turcescu a prezentat în emisiunea sa o dovadă zdrobitoare în acest sens.
Este vorba despre un documentul cu antetul Casei Naţionale de Pensii Publice, prin care se solitică o evidenţă a tuturor revoluţionarilor din fiecare judeţ, precum şi sumele pe care aceştia le au de recuperat pe anul în curs. Premierul revine asupra unei decizii a Guvernului Boc, ce reglementase unele abuzuri şi îşi contrazice afirmaţiile anterioare, care amendau falşii revoluţionari. Am tot dreptul să comentez acest subiect.
Joi, 21 decembrie 1989 am fost la Intercontinental şi a doua zi am publicat (împreună cu doi colegi) un articol pe această temă, descriind ce s-a întâmplat, oră cu oră, în primul număr al ziarului “Libertatea”.
Vineri, 22 decembrie, după prânz, când au apărut ziarul şi articolul nostru se ştia doar că Nicolae Ceauşescu a decolat cu un elicopter. Alături de alţi colegi de la ziarul “Libertatea” am fi fost expuşi unor mari necazuri. Eu şi cei cu care am fost în Piaţă nu ne-am pus niciodată problema să ne luăm certificate de revoluţionar. L-am fi obţinut imediat, ziarul constiuind o dovadă de necontestat. Doar că noi am fugit. Noaptea când au început să tragă ne-am ascuns într-un bloc. Pe lângă noi au căzut oameni. Cei care au scăpat cu viaţă şi urmaşii celor care nu mai sunt merită certificatele şi drepturile aferente.
Mulţi ani, după decembrie ‚89 am urmărit cu justificată atenţie situaţia celor care au obţinut certificate de revoluţionar. Printre eroi şi-au făcut loc toţi golanii, toată pegra. Infracţiunile din acest domeniu sunt cunoscute. Le ştie şi premierul Victor Ponta. Pe la televiziuni se laudă că ar sta bine în sondaje. Atunci de unde această disperare pentru noi voturi? Şi mai ales de ce umblă el prin nişte locuri pe care cei mai mulţi români le consideră sfinte?