PIB-ul Poloniei se va situa la 300 miliarde de euro, fiindcă la el lucrează 10 milioane de salariaţi. La cel al Cehiei muncesc 4,8 milioane şi de-asta va fi de 138 de miliarde.
De ce noi, cu 4,5 milioane de salariaţi, vom scoate doar 125 de miliarde? Fiindcă, aşa cum spunea acum 100 de ani P.P. Carp, "românul se naşte bursier, trăieşte funcţionar şi moare pensionar".
Da, dar simpla consemnare a acestui ideal naţional nu explică cine-i ţine în spate şi pe bursieri, şi pe funcţionari, şi pe pensionari.
Păi, dacă dintr-o populaţie activă de 9,9 milioane scădem şomerii, rămânem cu o populaţie ocupată de 9 milioane. Din nefericire, nu de la 9 milioane se încasează impozite şi contribuţii sociale, ci de la 4,5 milioane (totalul salariaţilor). Iar dacă mai avem curiozitatea să vedem câţi sunt soldaţii care luptă în linia întâi (lucrătorii direct productivi ) se ajunge la 2 milioane. Fiindcă restul îi aprovizionează cu muniţie. Sau le instruiesc copiii rămaşi acasă şi le tratează rănile de şrapnel. Ori, chiar mai rău, doar mâzgălesc pe hârtie aprobări pentru ieşirea cazarmamentului din depozite.
Rămân deci numai 2 milioane de români care ţin în spate 20 de milioane. Aşa că degeaba consemnează enciclopediile date impresionante despre România (238.391 kilometri pătraţi, 21,5 milioane de locuitori, potenţial agricol şi forestier însemnat, resurse minerale, căi de navigaţie). În ciuda acestor atuuri, ţara noastră produce anual numai 125 de miliarde de euro.
Fireşte însă că putem fi la fel de bine şi contrazişi. În Statele Unite, de pildă, procentul populaţiei care lucrează în industrie reprezintă 12,6%. Au ajuns ca transformarea metalului în şuruburi, roţi dinţate şi motoare să contribuie cu un sfert la crearea PIB, fiindcă trei sferturi vin din serviciile publice şi private. De acord, însă combatanţii din economia lor au
