Pentru copiii de azi, Mutu poate fi un personaj mai atrăgător decît Hagi. Statuile nu mai sînt la modă
Comparăm o legendă cu un păcătos şi ne ajutăm de statistică. Hagi sau Mutu? Cine a fost mai bun, mai productiv, mai important? 35 de goluri în contul lui Gică pentru naţionala României, 34 pentru Adrian. “Regele” contra “Briliantului”. Supranume golite de sens prin întrebuinţare excesivă, prin exagerare. Cel mai bun produs al generaţiei dinainte de Revoluţie alături de liderul generaţiei postdecembriste. Doi fotbalişti pe care îi separă nu doar caracterul, ci şi o falie istorică. Istoria pur şi simplu, nu istoria fotbalului.
De aici ar trebui să plecăm atunci cînd îi comparăm. Din istoria recentă. Purtăm pecetea vremurilor pe care le trăim. Hagi a fost talentul unic al unor decenii de lipsuri. Poate şi o formă de revoltă împotriva lor. Mîncarea, bucuria erau raţionalizate. Aveam puţin, ştiam să preţuim altfel darurile vieţii. Munceam cu obidă, însă trăiam mai profund. Nu ne distram atît de zgomotos, dar, vorba lui Ioan Holender, eram mai aproape unii de alţii. Studentul era student, profesorul era profesor, hoţul era hoţ cu acte, nu miliardar, mitocanul era mitocan, nu vedetă media. Din întunericul material al “Epocii de Aur” a rezultat “Generaţia de Aur”. Nu este nici un paradox, fiindcă într-un univers cartelat valoarea compensează lipsa libertăţii. Hagi a fost posibil şi pentru că a apucat vremuri mai grele.
Mutu s-a născut în comunism şi a început să trăiască de-adevăratelea în capitalism. Sau cum s-o fi numind chestia asta în care ne învîrtim noi. Avea 11 ani atunci cînd “golanii” manifestau la Universitate, iar cetăţenii respectabili îşi clădeau imperiile din micile lor economii de activişti. Libertatea i-a priit adolescentului care îl sfida pe Dobrin. Talentul l-a ajutat să plece devreme acolo unde stăteau comorile fotbalului doar pentru a
