Când un frate se ceartă cu altul, o vreme nu se mai văd, nu se mai caută, unul pe celălalt. Chiar la telefon îşi vorbesc mai mult răstit. Sau preferă tăcerea. Pentru care au optat şi preşedintele unionist al României şi premierul de la Bucureşti, care au ignorat, pe bună dreptate, aniversarea a 95 de ani de la Unirea Basarabiei, cu România. Semn că nu uită, firesc, vizitele anulate, la Chişinău, de liderii de acolo, speriaţi de viitorul lor.
Anul acesta, la invitaţia unor studenţi din România răsăriteană, am participat la două dintre evenimentele incluse şi derulate în cadrul Festivalului Zilele Basarabiei, prilejuit de aniversarea a 95 de ani de la Unirea teritoriului hăcuit de baionetele ţariste, cu Patria Mamă.
Despre primul am scris, din perspectiva semnalării publice a necesităţii înfiinţării, în guvernul condus de tânărul premier Victor Ponta, al unui Minister al Unificării Naţionale. Acum. În această primăvară. Nu la calendele greceşti!
Al doilea eveniment a avut loc pe 28 martie, tot la Palatul Parlamentului, de data asta fiind vorba de o dezbatere utilă, focalizată pe "Basarabia în presa de ieri şi de azi", la care au participat studenţi basarabeni, jurnalişti, istorici, politicieni, vârstnici cu drag de pământul înstrăinat, cu forţa armelor, de imperialii estici.
Nu am văzut în sală, alături de drapelul României şi cel al Uniunii Europene, nici pe cel al NATO - că doar România nu este parte a Comunităţii Statelor (In)dependente! -, nici pe cel al Statelor Unite ale Americii, cu care ţara tuturor românilor are un parteneriat strategic, în baza căruia este ferită de dramele prin care a trecut în cele două conflagraţii mondiale.
Mi-ar fi plăcut să observ şi prezenţa unor lideri ai unor organizaţii româneşti studenţeşti puternice, din mediul universitar bucureştean. Absenţa lor fiind sublimă...
Utilă ar fi fost şi invitar
