Deşi nu este un fan al pescuitului, Răzvan a ieşit pe baltă pentru câteva momente de linişte.

Campionii de la Londra îşi savurează în linişte momentele de glorie. Acasă, alături de cei dragi sau în vacanţe, toţi caută să îşi încarce bateriile pentru un nou ciclu olimpic. Printre aceştia se află şi medaliatul cu bronz la haltere (cat. 69 kg), Răzvan Martin (20 de ani). În prima zi de relaxare, campionul a ales liniştea unui lac din apropierea Bistriţei şi şi-a amintit de sacrificiile făcute pentru sportul pe care îl practică de la 5 ani. O singură vacanţă în 10 ani, luni întregi petrecute departe de familie şi câte 15-20 de tone de greutăţi ridicate pe zi. Toate pentru o medalie olimpică.

Acum e timpul pentru o zi specială. Un drum de ţară prăfuit şi întortocheat, la o aruncătură de băţ de Bistriţa, dar înconjurat de o linişte care te face să uiţi de zarva oraşelor mari. Drumul duce spre un lac de pescuit, iar la capătul cărării e parcat autoturismul inscripţionat cu "Maşina Campionilor Olimpici". Câţiva paşi mai încolo, chiar pe marginea lacului îl găsim pe Răzvan. Ţine undiţa în mâinile cu care a ridicat un total de 332 de kg la Jocurile Olimpice şi, din când în când, aruncă o privire spre fetiţa sa, de un an şi două luni, Rebecca. "N‑am văzut-o de 5 luni", îi zâmbeşte el cu drag. O cuprinde cu privirea de parcă vrea să se asigure că totul este bine după care se întoarce spre apele lacului. "Nu sunt un pasionat al pescuitului. Am venit doar să mă relaxez, să am parte de puţină linişte după toată agitaţia", spune el.

"Am început cu coada de mătură"

Aruncă de câteva ori firul, mai trage de el şi aşteaptă răbdător. O răbdare pe care şi-a tras-o parcă din determinarea şi ambiţia cu care urcă kilogram după kilogram pe bara de antrenament. Vorbele se leagă greu, între două momente de pauză în care verifică momeala. "Aveam vreo 5 ani şi jumăta