În dimineaţa zilei de 17 aprilie 1961, 1400 de soldaţi debarcau pe o plajă cubaneză. Era primul pas în ceea ce avea să fie invazia din Golful Porcilor împotriva regimului lui Fidel Castro. Trei zile mai târziu, cei mai mulţi soldaţi, antrenaţi şi sprijiniţi de CIA, erau capturaţi. Îndrânzeaţa operaţiune plănuită de americani eşuase. Forţa de invazie era reperzentată de aşa-zisa brigadă 2506, formată în mare parte din cubanezi exilaţi în Statele Unite după venirea la putere a lui Fidel Castro, în urma răsturnării regimului pro-american al lui Fulgencio Batista y Zaldívar. Scopul era simplu: răsturnarea guvernului de stânga condus de Castro. Invaziile dinspre mare nu erau noi în istoria cubaneză. Însuşi Castro, care a plecat şi el în exil pentru a se refugia de regimul lui Batista, urmase aceeaşi cale, în decembrie 1956, lansând o invazie cu doar 80 de oameni. La sfârşitul secolului al XIX-lea, în 1895, forţele lui José Martí, considerat părintele naţionalismului cubanez, a invadat insula şi a luptat trei ani împotriva autorităţilor coloniale spaniole. Acest al doilea război de independenţă (primul a avut loc între 1868 şi 1878) s-a sfârşit cu intrarea Cubei sub control american, situaţie ce va dura 60 de ani. Continuarea pe Historia.ro