În pieţele din Botoşani, tăbăcarii trag de clienţi ca să îşi vândă produsele 100% naturale. O căciulă din pielicele de Karakul nu constă mai mult de 180 de lei şi este garantată un deceniu. Cu toate acestea, botoşănenii preferă produsele ieftine, importate din China.
În anii ’80, unul din doi botoşăneni avea măcar o căciulă din blană de miel sau un cojoc în dulap pentru că altfel nu era prezentabil.
Cu sau fără clape, căciula de miel Karukul arătau, totodată, starea socială a purtătorului. Exemplul era dat chiar de Nicolae Ceausescu, care prefera Astrahanul şi Karakulul comandat direct de la staţiunea de cercetare din Popouţi.
Acum, celebrele cuşme de miel au devenit amintire, deşi sunt potrivite pentru temperaturile scăzute din nordul ţării. Şi numărul producătorilor scade de la an la an din cauza cererii reduse de pe piaţă.
„În Botoşani nu cred că mai suntem zece tăbăcari. Înainte, concurenţa era foarte mare şi abia făceam faţă comenzilor. Oamenii nu mai au nici bani şi nici dorinţa de a-şi cumpăra lucruri de calitate. Ne-au invadat chinezii cu sinteticele lor ieftine care nu ţin de cald la -10 grade“, a spus Ionel Brâuşor, tăbăcar.
Premiaţi la târguri
În Piaţa Centrală, o căciulă de Karakul constă între 120 şi 180 de lei şi este garantată cel puţin un deceniu. Cu toate acestea, botoşănenii, chiar şi cei mai în vârstă, preferă produsele importate din China.
„Când este târg mai vin ţăranii şi cumpără câte o căciulă. Oamenii de la sate ştiu ce e bun şi de valoare. Ei vor însă să cumpere pe nimic. Am dat căciuli de Karakul şi cu 100 de lei“, a spus Gheorghe Ripiceanu, unul dintre puţinii tăbăcari din oraş care încearcă să ducă tradiţia mai departe.
Botoşănenii însă găsesc căciulile de miel demodate şi poartă şapcă, fes ori bască tricotate sau din piele sintetică. „Cine mai p
