Botoşăneanca stabilită la Braşov pictează, croşetează şi adoră exerciţiile de matematică, însă marea ei pasiune o reprezintă goblenurile. Pe când era doar o elevă de gimnaziu, era mereu prezentă la panoul şcolii de la Darabani şi era considerată an de an drept „desenatorul şcolii“. Picta foarte mult şi aproape orice, însă nu era singura ei preocupare. „Participam la toate concursurile de matematică şi am fost olimpică pe toată perioada şcolii“, se mândreşte Coca, aşa cum e cunoscută femeia, purtător de cuvânt la Direcţia Judeţeană de Evidenţă a Populaţiei.

A urmat apoi o perioadă în care a croşetat foarte mult. Rochii sau pulovere, fulare sau mănuşi, toate şi le făcea singură.

„Ajunsesem să şi vând din ele şi cei care ştiau că fac asta îmi comandau diverse lucruri croşetate. Uneori cumpăram fulare mai ieftine, le stricam şi făceam pulovere pe care le vindeam“, îşi mai aminteşte braşoveanca. Pasiunea pentru goblenuri a apărut în 1991, pe vremea când lucra la fabrică, în trei schimburi. Primul ei goblen a fost făcut pe pictură şi reprezintă un câine din rasa Doberman.

Nu i-a plăcut însă pentru că îşi dorea să lucreze după schiţă. „Lucrul pe pictură este mult prea simplu. Am început să îmi comand materiale de la Focşani, Sibiu şi Arad. Le-am molipsit şi pe colegele mele şi ajunsesem să facem întrecere între noi. Dormeam puţin cu gândul că trebuie să termin la goblenul pe care îl aveam în lucru. Asta ca să pot arăta că am făcut ceva“, mai spune râzând Coca Trepăduş. În cei 20 de ani de când face goblenuri, a pierdut numărul lucrărilor făcute de ea. Ştie doar că operele sale au ajuns în toată lumea şi sunt apreciate de oricine le vede.

„Am trimis 30 de bucăţi deodată în America. Mergea un coleg acolo şi i le-am dat să le facă şi el cadou. O parte mi le-a vândut şi am câştigat 300 de dolari pe ele“, spune braşoveanca. Alte goblenuri reali