Între 1992 şi 1996, pe vremea când nea "Nicu" Văcăroiu se juca de-a primul-ministru cu voie de la Cotroceni, unde domnea atotputernicul Ion Iliescu, mergeam cam o dată pe lună la conferinţele de presă organizate după şedinţa de guvern.
Nu mai des, fiindcă aproape invariabil la conferinţă venea un ministru sau secretar de stat care anunţa finalizarea unei noi strategii sectoriale: minerit, metalurgie, comerţ etc. Guvernul Văcăroiu avea câte o strategie pentru orice! Atunci când a plecat de la Palatul Victoria a lăsat în urmă tone de maculatură inutilă, o economie încremenită în ceauşism, plus câteva bănci devalizate şi o situaţie financiară care a făcut ca România să treacă la un milimetru de faliment.
Mi-am amintit de acele vremuri privind la (noul?) ministru de Finanţe, Florin Georgescu. Şi pe vremea lui Văcăroiu ocupa aceeaşi poziţie, doar că pe atunci era unul din cei mai duri adversari ai FMI. Însă dincolo de prezenţa în noul cabinet a puilor crescuţi în incubatorul lui Ion Iliescu, ceea ce este şocant de dezamăgitor este programul de guvernare, unul din cele mai plictisitoare documente de acest tip pe care l-am văzut vreodată. Am crescut suficient ca să ştiu că, în general, programele de guvernare înseamnă doar nişte copaci tăiaţi inutil. Dar USL, odată ajuns la putere, uită până şi cele mai banale promisiuni, a căror aplicare nu ar fi afectat bugetul, ba dimpotrivă. Pe vremea când se aflau în opoziţie, liderii Ponta şi Antonescu propuneau o lege care să blocheze afacerile cu statul ale demnitarilor şi ale aleşilor locali, până la rudele de gradul doi. Proiectul nu numai că nu se regăseşte în programul de guvernare, dar doi miniştri desemnaţi au fost nevoiţi să se retragă înainte de audierile din parlament tocmai pentru că aveau probleme de integritate. S-a strecurat în viitorul cabinet, profitând de învălmăşeală, Mircea Diaconu, cu toate c
