In spatele gardului vopsit pe care scrie "cea mai credibilă instituţie a statului", se ascund tot mai puţini leoparzi, pentru că alte jivine dubioase au dat-o la pace cu îngrijitorul. Omul de
In spatele gardului vopsit pe care scrie "cea mai credibilă instituţie a statului", se ascund tot mai puţini leoparzi, pentru că alte jivine dubioase au dat-o la pace cu îngrijitorul. Omul de rând mai are încredere în Armată doar din inerţie. Mizeria existentă acolo e încă bine ţinută sub preşul din cabinetele generalilor de mucava.
Oricum, ceea ce se întâmplă în Armata Româ-nă n-are nicio legătură cu NATO, UE sau alte structuri din care, de voie, de nevoie, facem parte. Unde s-a mai pomenit ca posesorul diplomei "Strungul de aur" să ajungă în câţiva ani general de brigadă, profesor doctor conferenţiar şi comandant al Spitalului Militar Central, încălcând toate normele militare, universitare şi ale bunului-simţ? Nici dacă l-ar prinde pe Bin Laden, un plutonier al armatei americane n-ar putea visa la aşa ceva. La noi însă totul e posibil.
Lumea întreagă ar trebui să priceapă o dată că "american dream" a expirat. "Romanian dream" e mult mai tare, mai ales că exclude din principiu munca şi meritele. După exemplul comandantului Spitalului Militar, mii de tineri români ar trebui să pună ochii pe clădirea unui minister şi să se angajeze ca portari în speranţa că vor ajunge miniştri sau poate chiar mai sus. Următorul pas ar fi să vândă clădirea instituţiei respective sau s-o privatizeze. Un exemplu în viaţă există. O altă variantă ar fi potolirea libidoului obsedaţilor sexual prin angajarea la Direcţia de Audit Intern a Ministerului Apărării. Acolo se pot obţine avansări pentru asedierea fustelor.
Sigur, pentru cei care au aşteptări mai mici, Armata oferă enorm de multe posibilităţi, de la traficul cu conserve şi motorină până la achiziţionarea uniformelor la
