După aproape trei ani de la debutul crizei din Uniunea Europeană, se apropie momentul adevărului pentru puterile europene. Înfiinţarea unei uniuni bancare este principalul obiectiv al ţărilor din blocul euro, care încearcă să găsească soluţii pentru problema datoriilor de stat şi pentru fragmentarea pieţei europene. În caz contrar, moneda euro riscă să se dizolve. Criticii care acuză că procesul evoluează prea greu subestimează întreaga amploare a planului, potrivit jurnaliştilor cotidianului de business „The Wall Street Journal”. Crearea unui cadru unic de reglementare care să includă noile reguli ale Acordului Basel III, stabilirea unui Mecanism Unic de Supraveghere a celor 6.000 de unităţi bancare din zona euro şi hotărârea de luna trecută asupra măsurilor care urmează să fie aplicate în cazul falimentelor bancare sunt progrese importante care au nevoie de timp pentru a fi puse la punct. Cu toate că rezultatele de până acum nu sunt perfecte şi există ţări care se opun reformelor, aceste slăbiciuni sunt, probabil, inevitabile într-o alianţă de 17 state şi chiar printre toate cele 27 de ţări europene (de la 1 iulie 2014, după aderarea Croaţiei la UE, numărul a crescut la 18, respectiv 28 de state membre). Fiecare dintre naţiuni şi-a dezvoltat un sistem financiar unic, vechi de zeci de ani, modelat de crizele financiare din trecut, de stimulente fiscale şi care şi-au construit încrederea în instituţiile naţionale. Viitorul uniunii monetare, în mâinile liderilor din zona euro Săptămâna trecută, Comisia Europeană (CE) a elaborat propunerea pentru planul Mecanismului Unic de Supraveghere, care presupune un set obligatoriu de măsuri aplicate băncilor falimentare. Odată cu agravarea problemei datoriilor din Grecia, la sfârşitul anului 2009, măsurile de combatere a crizei euro au fost în impas din cauza incertitudinii privind responsabilitatea datoriilor nesustenabile. P