Dacă liderii de la Seul visează o pregătire a reunificării prin investiţii în Nord, Phenianul caută doar rezolvări de moment ale crizei economice cronice. La şapte ani după prima Dacă liderii de la Seul visează o pregătire a reunificării prin investiţii în Nord, Phenianul caută doar rezolvări de moment ale crizei economice cronice.

La şapte ani după prima întâlnire istorică dintre lideri ai naţiunii divizate de ideologie şi de războiul din 1950-1953, preşedintele sud-coreean, Roh Moo-hyun, va face, marţi, câţiva simbolici paşi peste frontiera nord-coreeană pentru a ajunge, cu maşina, la Phenian. Oferta sa include dezvoltarea de noi proiecte economice comune, care să aducă Nordului profiturile de care are nevoie. Regimul comunist însă ezită să se deschidă prea mult investiţiilor capitaliste.

Economie emergentă securizată de prezenţa militară americană, Coreea de Sud a avut anul trecut un PIB de 900 miliarde de dolari - al doisprezecelea din lume. Peste prăpastia celei mai militarizate frontiere a lumii, Coreea de Nord a reuşit abia 25,6 miliarde - adică bugetul militar al Sudului, după cum calculează Associated Press. În ultima jumătate de secol, cele două Corei au reuşit să restabilească doar slabe legături comerciale, facilitate de deteriorarea continuă a economiei Nordului şi de insistenţele Sudului îngrijorat de un posibil colaps peste graniţă.

Enclave capitaliste

Punctul culminant al noilor relaţii intercoreene s-a consumat în 2000, prin strângerea de mâini dintre preşedintele sud-coreean al vremii, Kim Dae-jung, şi "omologul" său nord-coreean, Kim Jong Il. Atunci s-au pus şi bazele colaborării economice din Complexul Industrial Kaesong, unde manageri capitalişti coreeni supraveghează muncitori de aceeaşi etnie.

Similar, autobuze cu turişti sudici sunt acum admise să plătească pentru a admira spectacularele peisaje monta