Vladimir Tismăneanu: „La 70 de ani, Virgil Nemoianu este autorul unei opere impunătoare, originală ca arhitectură ideatică, deschizătoare de punţi spirituale, ostilă prejudecăţilor reducţioniste şi miopiilor tabuizante.”
Primordialismul îngust, misticismele gregare, patimile nebuloase îi repugnă acestui cărturar umanist şcolit în cea mai curată tradiţie a spiritului central- european. Patriot demn şi cetă ţean al lumii, profesorul Nemoianu iubeşte deopotrivă România şi America, ştie să vadă şi să susţină acele valori pe care se poate mereu reclădi vocaţia şi şansa libertăţii.
Profesor înăscut, pedagog al libertăţii, estetician, filosof al religiei şi al culturii, comparatist de înaltă ţinută, Virgil Nemoianu continuă tradiţia Cercului de la Sibiu de care a fost atât de legat (ex.: Ion Nego iţescu, I. D. Sârbu, Ştefan Augustin Doinaş sau Cornel Regman).
Este un veritabil li beral-conservator pentru care capitalismul este un spaţiu al inovaţiei necontenite, al unui dinamism mereu alert, al interacţiunilor culturale care se sustrag oricărei matrici indigeniste constrângătoare. Asemeni lui E. Lovinescu şi discipolilor acestuia, Virgil Nemoianu detestă ideologiile „hard”, este un spirit antitotalitar prin definiţie.
L-am întâlnit pentru prima oară, cred, în 1990, dar corespondăm de prin 1986. În 1988 a scris o generoasă şi pătrunzătoare cronică, transmisă la „Europa Liberă” despre cartea mea „The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia” care tocmai apăruse la Editura londoneză Routledge.
Am purtat de-a lungul anilor numeroase discuţii despre ideologie, utopie, intelectuali, revoluţii, sincronism, modernism, marxism, fascism, religii seculare şi câte altele. Pentru Virgil Nemoianu mo - dele culturale sunt tot atâtea perdele de fum cărora el refuză a le sucomba.
Iată de