Viaţa modernă oferă numeroase mijloace de a înşela, de la SMS-uri sau chat până la aventuri clasice. Dar infidelitatea înseamnă cu adevărat trădare? O terapeută de cuplu cu vederi radicale explică de ce o aventură ar putea fi exact lucrul de care o relaţie are nevoie.

Infidelitatea nu-i un lucru despre care oamenii să vorbească deschis. De unde şi lipsa unor statistici relevante. Psihologii sunt de părere că bărbaţii exagerează numărul aventurilor în timp ce femeile îl diminuează. Cifrele cel mai des invocate sugerează că aproximativ 30% - 40% din cei căsătoriţi sau implicaţi într-o relaţie de lungă durată vor fi neloiali într-o formă sau alta, la un moment dat, scrie cotidianul britanic „The Guardian".

Logica ne îndeamnă să credem că în prezent avem mai multe aventuri decât am fi putut avea vreodată, întrucât ni se oferă mai multe oportunităţi. Lucrăm mai mult şi călătorim mai des. În plus, tehnologia a făcut ca însăşi definiţia infidelităţii să se lărgească. Gândiţi-vă, de exemplu, la complicatele infidelităţi emoţionale. Aventuri întregi se desfăşoară online. Relaţii intense, care transcend simpla prietenie, înfloresc prin intimitatea schimbului de mesaje pe telefon.

Cu toate acestea, suntem foarte ataşaţi de principiul monogamiei. Îi condamnăm în public pe infideli şi îi bârfim în privat. Ne condamnăm pe noi înşine atunci când transgresăm. Ne învinovăţim şi suferim crize de identitate: „cum am putut să facem asta? Noi nu suntem aşa!"

„Îmi venea să-mi tai venele!"

Ana, o tânără de 25 de ani, povesteşte cât de mult s-a zbuciumat în urma unei astfel de istorii. „O singură dată mi-am înşelat iubitul. S-a întâmplat la puţin timp după ce am sărbătorit un an de relaţie. A fost o fază «la nervi». El tocmai îşi luase maşina şi a plecat la părinţi să le-o arate, iar pe mine m-a lăsat în Bucureşti. Eram convinsă că avea să se întâlnească cu altc