Imnul regal „Traiască Regele” are o istorie lungă şi zbuciumată. Muzica a fost compusă în 1862, anul în care, odată cu încheierea complexului proces al Unirii din 1859 prin unificarea politică şi trecerea la numele de România, s-a organizat şi un concurs pentru alegerea unui imn de stat.
A fost selectată piesa lui Eduard Hubsch, un violonist de origine germană născut în Slovacia, care era capelmaistru la Iaşi. Imnul s-ar fi numit iniţial „Marş triumfal şi primirea steagului şi a Măriei-Sale Prinţul Domnitor” şi ani buni a fost intonat fără versuri. În 1884, imnul compus de Hubsch a preluat versurile compuse de poetul Vasile Alecsandri şi intitulate „Trăiască regele”, dând naştere imnului regal aşa cum este cunoscut în forma sa de astăzi.
Există şi varianta conform căreia Alecsandri ar fi scris versurile încă din 1881, cu ocazia încoronării regelui Carol I, dar cert este că peste tot „Trăiască regele” apare ca imn de stat al României începând cu 1884.
„Trăiască Regele” a rămas imnul de stat al României până în 1948, adică vreme de 64 de ani, ceea ce îl face cel mai longeviv imn din istoria ţării. După venirea la putere a comuniştilor, „Trăiască Regele” a fost înlocuit cu „Zdrobite cătuşe”, pe muzică de Matei Socor şi versuri de Aurel Baranga.
Trăiască Regele
Trăiască Regele
În pace şi onor,
De ţară iubitor
şi-apărător de ţară.
Fie Domn glorios
Fie peste noi,
Fie-n veci norocos
În război, război.
O! Doamne Sfinte,
Ceresc părinte,
Susţine cu a Ta mînă
Coroana Română!
Trăiască Patria
Cît soarele ceresc,
Rai vesel pămîntesc
Cu mare, falnic nume.
Fie-n veci el ferit
De nevoi,
Fie-n veci locuit
De eroi, eroi.
„Trăiască Regele” - Imnul României în perioada 1866 - 1948
