Riscă să treacă aproape neobservată una dintre cele mai interesante luări de poziţie ale unui politician român din ultima vreme şi, întrucât e vorba despre un vicepreşedinte al celui mai mare partid de opoziţie al patriei, se cuvine o reparaţie. Sursa: EVZ
Cu menţiunea că, renunţând să mă mai uit la televiziunile de ştiri ale mogulilor Felix şi Vîntu - prin urmare, nu ştiu dacă au făcut tămbălău şi Breaking News galben pe negru -, am fost nevoit să o pescuiesc dintr-un tabloid unde declaraţia cu pricina zău că nu era nici pe departe cea mai ţipătoare. Îi aparţine lui Marian Vanghelie şi e doldora de savoarea agramată cu care primarul de sector îşi răsfaţă auditoriul: "Câţiva băieţi din partid, care nu le convine de mine, încearcă să facă tot felul de strategii (...). Lansează tot felul de zvonuri cum că nu m-aş înţelege cu Ponta".
Ce ar fi de înţeles din această mărturisire, dincolo de faptul că, permiteţi licenţa, e nişte băieţi care nu le convine de Vanghelie? Că, de fapt, vicepreşedintele PSD n-are nimic cu preşedintele acestei formaţiuni, însă are opinii diferite - şi viceversa - în raport cu nişte membri ai grupării parlamentare de opoziţie. Zvoniştii spun că e la cuţite cu Ponta, când colo, el nu e. Cu alte cuvinte, în termeni de partid şi în accepţia consfinţită de dicţionar, Vanghelie e disident. E o persoană care are opinii deosebite de organizaţia din care face parte. Aici doream să ajung cu această timidă tentativă de reflectare a fascinantei vieţi de partid de odinioară şi din prezent: cine mai e disident în ziua de azi?
Pe cei de ieri probabil că îi mai ţineţi minte, deşi termenul de disident a avut la noi atâtea peripeţii semantice încât s-a cam ales praful de definiţia iniţială. Imediat după Revoluţie, acest cuvânt şi-a pierdut sensul de opozant din interiorul unei structuri sau colectivităţi, devenind o oală în care a
