În scenaristica mai curînd horror a actualităţilor noastre de amiază şi seară, violarea bătrînelor este o etapă aproape obligatorie (fac precizarea, de la bun început, că această poveste nu vorbeşte în nici un caz despre vreun înalt for de cultură - asta pentru a nu mai naşte discuţii). Altfel spus, în succesiunea halucinantă a nenorocirilor cotidiene, pe lîngă spargeri de maşini, explozii de butelii sau de conducte de gaze, pe lîngă înecaţi (vara) sau degeraţi (iarna), pe lîngă sinucigaşi (primăvara) şi asfixiaţi în pivniţe (toamna, lîngă butoiul de tulburel), cu obligativitate apar, în tot cursul anului, femeile în vîrstă - de mult ieşite din coasta lui Adam, dar rămase singure prin coasta vreunui cătun - care cad victime unor derbedei pe care mintea normală nu-i poate pricepe oricît s-ar strădui. Aceasta este partea patologică a poveştii, în culoarea neagră a unui tragism aparte. Există şi o parte cu mult mai veselă, de un roz intens: din cînd în cînd animatoarele de pe şoselele de centură sînt şi ele adunate de poliţie, spre marele amuzament al fetelor în chestiune, cele care - chiar avînd 15 sau 16 ani - nu mai trăiesc de mult primul fior al unei identificări formale la circa de sector şi care ştiu oricum că de mîine o vor lua de la capăt. La fel de vesele sînt şi cele adunate de prin camerele sordide în care au fost înghesuite de proxeneţi cu nume avînd sonorităţi mai mult decît rocamboleşti. Din cînd în cînd, unele sînt readuse chiar din Turcia - este drept, nu toate acestea mai sînt capabile să zîmbească obscen, din simplul motiv că unele vin reci şi, în cazurile relativ fericite, într-o singură bucată. Iată, aşadar, două fragmente de realitate ce par a vorbi despre acelaşi lucru, dar atît de diferit. Mie nu mi-e deloc clar cum şi de ce creşterea ofertei în materie de prostituţie juvenilă poate merge umăr la umăr cu creşterea cererii în materie de săte