Indulgenţa de care se bucură Gheorghe Becali în ochii opiniei publice pare a fi expresia unei vechi duplicităţi a societăţii româneşti, care a privilegiat mereu regulile informale.
Sociologul Vasile Dâncu a publicat un sondaj din care reiese că majoritatea românilor consideră condamnarea lui Gheorghe Becali ca fiind injustă şi speră ca preşedintele să-l graţieze. Procentele sunt fără echivoc: 51% dintre cei intervievaţi cred că preşedintele ar trebui să semneze un act de graţiere şi abia 35% sunt de părerea contrară. Sondajul a făcut senzaţie şi a fost comentat în diferite feluri.
La fel de interesant este că Vasile Dâncu nu a dat drumul sondajului fără să-l însoţească de ample „instrucţiuni de utilizare”. El recunoaşte că, uneori, nu publică anumite sondaje, temându-se că „nu ar face bine imaginii României sau imaginii noastre despre noi înşine” şi că a avut şi de data aceasta impulsul să-l ascundă. Faptul că din această cercetare reiese că în România „atitudinea publică este una de împotrivire faţă de lege” i se pare cu totul dezonorant. A simţit de aceea nevoia să comenteze aceste date altfel decât de obicei. Dacă, de regulă, sondajele sunt însoţite de o analiză obiectivă care evită pe cât posibil judecăţi de valoare, de data aceasta Vasile Dâncu face un veritabil comentariu moral, în care exprimă opinia că societatea fără o armătură morală puternică este sortită eşecului.
Sociologul Vasile Dâncu are perfectă dreptate să fie nemulţumit şi îngrijorat de indulgenţa opiniei publice. El se înşală, poate, doar atunci când afirmă că românii se exprimă pur şi simplu împotriva justiţiei, pierzând din vedere că se operează adesea cu două tipuri de justiţie, una a statului şi una, spontană, a societăţii. Şi că, de fapt, nu imoralitatea de fond a societăţii româneşti ar fi problema, ci duplicitatea sau faptul că operează simultan cu două seturi de re