Înainte de meciul contra lui Mourinho, pentru a da impresia că stăpânește cât de cât lucrurile, Reghecampf a ieșit cu pieptul dezvelit și ne-a pus o placă impecabilă: ”Vom juca altfel cu Chelsea”. Și până aici a avut dreptate, Steaua avea să aibă ceva altfel cu Chelsea, numai că acel ”altfel” a fost scorul cu care au pierdut, 0-4, și nu jocul prestat.
Cât despre jocul prestat, să ne ierte Sfânta Cronică, dar nu prea avem ce să evidențiem în jocul Stelei. Parcă am fi văzut reluarea meciului cu VFB Stuttgart din sezonul trecut de Europa League. Apropo de a doua competiție a Europei, aceasta a fost, este și va fi locul în care Steaua se simte bine și poate scoate rezultate onorabile. Tot Europa League este locul în care îi găsim un loc și lui Laurențiu Reghecampf. Un antrenor mult peste media Ligii 1 (dar ce medie are Liga 1 ?), Reghe și-a arătat limitele în Liga Campionilor. De la declarațiile total aiurea, împrumutate din cârțile cu machedoni aroganți, lipsa de reacție și până la schimbările făcute, antrenorul Stelei ni s-a deschis precum o carte.
În ceea ce privește jucătorii, la Steaua există niște nulități pe care nici Liga de Moçambola nu le-ar împrumuta. Cea mai mare astfel de vietate este Daniel Georgievski (despre care am scris AICI), așa-zisul fundaș dreapta al echipei. Macedoaneanul, născut pe undeva printre canguri, este ceva de groază. Din 20 de dueluri cu neamțul André Schürrle, amatorul Stelei a pierdut 21. De parcă evoluția sa catastrofală în flanc nu era suficientă, Dănuț a urcat și în centru, de acolo de unde a și marcat. A făcut-o pentru Chelsea, normal. Ei bine, în toată această perioadă de joc mizerabil al macedoneanului, marele strateg Reghecampf nu a schițat nici măcar un gest. L-a băgat pe Varela în final, însă jocurile erau făcute. Aici se face diferența între antrenori și antrenori de Liga 1.
continuarea articolului AICI