Dacă şi acum Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac îşi mai spun „ziarişti“ - sau „jurnalişti“ -, înseamnă că ticăloşia a ajuns mai mare decât Himalaya şi mai adâncă decât Groapa Marianelor! Dacă şi acum se mai găsesc politicieni care să le caute scuze acestor doi varani de Komodo - şopârlele acelea uriaşe, cu salivă toxică şi dinţi otrăviţi -, înseamnă că trăim într-o ţară de iad!
Monştrii de Laurenţiu Ciocăzanu
Mă uit în redacţie şi văd o sută de oameni oneşti – că dacă n-ar fi aşa, ar fi daţi afară cu trei şuturi în fund! -, care trudesc zi de zi pentru o leafă de ziarist şi o fărâmă de respect. Dar ce respect vor găsi aceşti oameni pe stradă, în metrou, în parc sau pe stadion, când între cuvântul jurnalist şi figura lui Roşca Stănescu este pus semnul egal? Cum va fi privit ziaristul onest la întâlnirile cu diverşi oficiali, când el este considerat coleg de breaslă cu Bogdan Chirieac?
Cufundat în dezvăluirile despre Ceauşescu şi Revoluţie, despre documente senatoriale şi stenograme CPEx, am sesizat târziu stenogramele ticăloase. Ieri le-am citit cuvânt cu cuvânt. Ce nemernici! Ce ticăloşi! Se simte şantajul în fiecare respiraţie a lor. Doi codoşi puşi pe rele. Plus un al treilea, Cătălin Macovei, care mai conduce şi o instituţie în a cărei titulatură se regăseşte cuvântul „integritate“. Ce ironie sumbră!
În discuţiile de tip sicilian, Roşca Stănescu e omul dur, iar Chirieac – coarda alunecoasă. Scuze pentru termen, mă aflu încă sub influenţa diverselor organe băgate şi scoase de cei doi ticăloşi deghizaţi în ziarişti.
Roşca Stănescu îl ameninţă pe Macovei direct, să-i bage frica-n oase. Îi spune cum îl poate distruge: „Puteam să mă duc la două televiziuni, tu-ţi dai seama ce emisiuni făceam?! Ce audienţă!“. Şeful ANI are o singură şansă: să-i înfunde adversarii politici acum, că după alegeri e