Şansele Dreptei în România zilelor noastre sună de multe ori ca o glumă proastă. Ce mai înseamnă Dreapta din perspectiva reprezentării politice?

Un PDL dezumflat şi demoralizat de mama de bătaie pe care a luat-o în alegeri, un alt partiduleţ în care MRU face politică cu discreţia Fantomei de la Operă, o mână de intelectuali care vor să facă politică de dreapta, fără a-şi deranja prea tare parcursul liniştit al vieţii, şi cam atât! Pardon, era să uit de PNL. Singurul partid de dreapta, după cum îi auzi pe liderii săi declamând ritos prin diverse emisiuni. Curat de dreapta, cu informatori- senatori şi cu atacuri permanente la adresa Justiţiei! PNL poate spune că este un partid de Dreapta, doar pentru că stă la dreapta lui Victor Ponta. Care oricum pare mai de dreapta decât Crin Antonescu.

În acest peisaj uşor dezamăgitor a venit ca o ploaie rece, de toamnă, anunţul lui Traian Băsescu că nu se retrage din politică în 2014. Personal nu am crezut niciodată în intenţia lui Traian Băsescu de a pleca pe mare, sau să facă coaching cu tinerii politiceni. Ar fi însemnat să accepte că Voiculescu şi gaşca sa au câştigat bătălia pentru România. A fost de fapt un anunţ care a repus în drepturi sale de Dreapta un preşedinte ce a făcut enorm pentru PDL, care a sprijinit instituţiile statului să devină independente, a fost alături de guvern atunci când s-au luat măsuri economice dure, care au dus la stabilizarea unei economii aflată pe marginea prăpastiei. Şi care nu a făcut nici un efort ca să fie simpatic politicienilor, nici măcar celor din PDL. Îmi dau seama că toate aceste lucruri pot fi citite exact pe dos de cei nemulţumiţi de modul în care îşi trăiesc viaţa, dar viitorul unei naţiuni trebuie judecat în perspectivă.

Ce avem la PDL? O moţiune susţinută de Vasile Blaga, una de Elena Udrea şi o a treia a Monicăi Macovei. Trecând peste faptul amuzant că moţiunea lui