Cine a sperat că regimul Ponta-Antonescu va descoperi, în fine, ceea ce se cheamă mintea românului cea de pe urmă s-a înşelat teribil.

În pofida promisiunilor cinice ale lui Victor Ponta, făcute sub presiunea revoltei artiştilor şi a societăţii civile, că nu se va atinge de ICR, a făcut-o cât a putut de nefast şi nedemn. Fiecare gest al mega-plagiatorului este unul ignobil. Mentalitatea sa trădează persistente şi ireductibile caracteristici totalitare. Punctul de plecare în direcţia anihilării ICR a fost o "Ordonanţă de Urgentă" care va intra în istoria dezonoarei la români. Cu excepţia perioadei dominată de cuplul de sinistră amintire Chişinevschi-Răutu, niciodată în istoria acestei ţări conflictul dintre politică şi cultură nu a fost mai acut, mai tragic şi mai costisitor. Ca şi dictatorii ideologici ai epocii staliniste, cuplul Ponta-Antonescu acţionează cu frenezia piromanului. Asemeni predecesorilor comunişti, de la Ana Pauker şi Gheorghiu-Dej la Nicolae şi Elena Ceauşescu, acest tandem îşi face un titlu de glorie din a dezeuropeniza România.

În ciuda promisiunilor făcute de ministrul de finanţe Florin Georgescu, în ciuda faptului că Ponta şi Antonescu au scăpat de acel nemesis al lor care era echipa Patapievici- Mihăieş-Tania Radu, nu a fost operată acea rectificare bugetară care să fi salvat proiectele majore ale ICR, măcar până la sfârşitul anului acesta. În aceste condiţii, institutul nuşi va mai putea desfăşura proiectele programate în 2012. Vor muri astfel acţiuni esenţiale de promovare a culturii româneşti contemporane, vor fi desfăcute contracte, vor fi abandonate parteneriate obţinute cu imense strădanii. Gruparea care conduce acum România este fundamental ostilă valorilor spiritului, ostilă intelectualilor şi ostilă Occidentului democratic. Paralizarea ICR a fost realizată pe fondul unei dezinformări constante în ceea ce priveşte activitatea