Condamnarea comunismului a rămas un act de palmares politic, dar procesul comunismului nu a avut loc aşa cum s-a făcut denazificarea în Germania de după război. „Congresul al VI‑lea al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici a hotărât prin vot unanim să ceară preşedintelui României să nu promulge Legea deconspirării Securităţii în actuala variantă care a transformat-o într-o lege a conspirării Securităţii, putând deveni chiar un periculos instrument politic în mâna celor aflaţi la putere“. Această ştire apărea exact acum zece ani.

Preşedintele de atunci, Emil Constantinescu, va promulga legea, iar primii verificaţi urmau să fie candidaţii de la alegerile din anul 2000. Foştii deţinuţi politici erau totuşi cei mai în măsură să evalueze efectele legii, din moment ce îşi cunoşteau cel mai bine torţionarii. Autorul proiectului, Ticu Dumitrescu, repudiase el însuşi forma legii aşa cum ieşise din dezbaterea Parlamentului, mult diferită faţă de varianta iniţială. Nu l-a ascultat nimeni, ba a fost şi exclus din partidul său, PNŢCD.

Foarte puţini dintre cei care au urmărit facerea acestei legi ştiu că procesul de transformare a ei a continuat chiar şi după ce a fost trimisă la Monitorul Oficial spre publicare! O mână nevăzută a umblat pe text, astfel că la tipografie a ajuns o formă şi mai edulcorată decât cea votată de Parlament şi promulgată de preşedintele României.  Abia în ultima clipă manevra a fost descoperită, iar textul rectificat.

După zece ani vedem că Ticu Dumitrescu a avut dreptate. Securiştii, autorii fărădelegilor comuniste, îşi văd nestingheriţi de treburi, care acum se cheamă îndeobşte afaceri. Au căzut câţiva informatori, câţiva colaboratori sau alţii care, având de a face cu Securitatea în diverse împrejurări, au scris note, dar măcar au încercat să nu facă rău. Gică Popescu pare să facă parte din această categorie. E