Pentru a porni combinatul de la Râmnicu Vâlcea este necesară reconectarea acestuia la resursele tehnologice tradiţionale, iar pentru finanţare trebuie protejat faţă de creditori.
După eşuarea oarecum aşteptată a privatizării combinatului Oltchim, repunerea în funcţiune a instalaţiilor este prima prioritate pentru economia locală şi regională, dar acest lucru nu e tocmai uşor de realizat.
Înglodat până peste cap în datorii şi cu un blocaj tehnologic prin care este lipsit de cea mai importantă sursă de materii prime, Oltchimul are în faţă doar două variante. Trebuie să i se asigure livrarea de materii prime pentru repornire, dar în acelaşi timp şi o protecţie faţă de creditorii care i-ar putea provoca oricând stoparea activităţii. Pe plan financiar, reeşalonarea datoriilor sau conversia acestora în acţiuni, dacă nu chiar insolvenţa, sunt singurele variante rezonabile. Iar în plan tehnologic, specialiştii din domeniul chimiei şi petrochimiei au nu una, ci şase variante de relansare.
Vuza: „Se poate şi fără Arpechim!"
Toate opiniile exprimate până în prezent converg către ideea că Oltchimul trebuie repornit (şi vândut) la pachet cu Arpechim - rafinăria în care se produc majoritatea materiilor prime pentru combinatul de la Râmnicu Vâlcea.
Specialiştii sunt, însă, de altă părere: „Să ieşim odată de sub clopotul acesta cu Arpechimul, sunt cel puţin şase variante de relansare pentru Oltchim din care numai una ia în calcul şi rafinăria de la Piteşti", a declarat pentru „Adevărul" Ştefan Vuza, preşedintele SCR Grup - principalul contracandidat al lui Dan Diaconescu la privatizarea Oltchim. El a adăugat că şi actuala, dar şi fosta conducere de la Vâlcea cunoaşte faptul că repornirea Oltchim se poate face şi fără Arpechim, dar „toţi tac, nimeni nu face nimic". De fapt, spune Vuza, „Clorosodicele şi poliolii pot aduce profit, cum se întâmplă de