Ultimul cioplitor din Pietroasele este dovada clară că oamenii se împart în artişti şi restul lumii. Are în curtea sa un adevărat muzeu al statuilor dăltuite de el în piatră, iar în când are ocazia susţine adevărate recitaluri la acordeon.
Ion Moacă lucrează în piatră de când se ştie. Mărturiseşte că a fost singurul copil al familiei pe care părintele, tot pietrar, l-a luat ca ajutor pentru casă. „Tata a fost pietrar şi mi-a plăcut şi mie meseria lui. Şapte copii a avut, patru băieţi şi trei fete. Nu putea să mă mai dea la şcoală pentru că avea nevoi mari, eram săraci, şi am rămas eu să lucrez la piatră. Lucram la teici, uşuram la cruci cu ciocanul, făceam piatră cioplită. Blocurile le duceam cu boii şi cu căruţa. Tăiam la carieră, doi metri pe doi, aşa cum erau comenzile de la cimitire", povesteşte cel care a rămas singurul cioplitor din Pietroasele.
A avut norocul de o soţie de nădejde, Florica, o femeie de 65 de ani în toate puterile, care mereu şi-a sprijinit şi continuă să îşi ajute bărbatul prin gospodărie. „Era anul nou când ne-am cunoscut. Locuia într-o comună alăturată şi venise în sat la noi să îşi cumpere haină, pentru că avea invitaţie la Revelion. Atunci ne-am văzut şi am rămas împreună. Am lucrat împreună la teici, câte trei făceam pe zi, la 20 centimetri, iar ea uşura, rostea în urma mea. Cu ce am făcut în piatră, ne-am crescut copiii", îşi aminteşte nea Ion Moacă.
Casa unde locuieşte este înconjurată de figurile „împietrite" ale unor domnitori, împăraţi, preşedinţi, personaje de legendă şi cântăreţi. „Liviu Vasilică mi-a plăcut foarte mult ca artist, am prins drag de el şi am făcut şi portretul lui în piatră. Înainte am cioplit-o în piatră şi pe Floarea Calotă, şi pe Liviu Vasilică, dar statuile astea au fost date la Monteoru. Mai este portretul lui Nicolae Ceauşescu călare pe cal, făcută înainte de 1989. Aici am o expozi