Mai devreme sau mai tirziu vor aparea si la noi presiunile sociale in favoarea alegerii directe de catre membri a liderului partidului sau a candidatului acestuia la functia de presedinte si poate chiar de prim-ministru. Problema democratiei in interiorul partidelor este insuficient abordata in cadrul dezbaterii politice romanesti. Mai mult, exista tendinta de a o limita la posibilitatea - si reusita - inlaturarii prin vot a unui lider in functie, dupa un esec electoral. Partidul National-Liberal si Partidul Social-Democrat au trecut, se stie, prin asemenea momente dupa legislativele din 2008, respectiv prezidentialele de anul trecut. Nici discutiile pro sau contra posibilitatii ca liderul nou ales sa-si propulseze automat partizanii in functiile de conducere din partid (sau in majoritatea lor) - asa-numitul principiu al "motiunilor" - nu sint irelevante. Mai devreme sau mai tirziu vor aparea si la noi presiunile sociale in favoarea alegerii directe de catre membri a liderului partidului sau a candidatului acestuia la functia de presedinte si poate chiar de prim-ministru. Cel mai probabil, astfel de presiuni vor semnala o schimbare mai ampla in cultura noastra politica, ceea ce va favoriza extinderea unor mecanisme de acest gen si la nivel local sau regional, unde aplicarea lor ar fi si mai facila. Probabil ca asemenea mutatii se vor petrece "mai tirziu" si nu "mai devreme", insa politicienii de la virf pot ramine la nesfirsit imuni in fata presiunilor. Partidele sint suficient de bogate pentru a organiza alegeri interne, chiar si la scara nationala. Posta inca functioneaza, retelele electronice vor fi in curind o solutie, desi se stie inca din 2004 ca "electonica" are o cota proasta intr-o societate nu foarte avansata tehnologic, precum a noastra. In cel mai rau caz, de ce nu ar putea zecile de mii de delegati si de observatori instruiti de partide pentru a sta cu o