Clanurile sunt structuri pe care te poţi baza în alegeri.
Chauncey Hardy se întoarce acasă într-un sicriu sigilat. În ultimii ani, sute de tineri americani s-au întors astfel în pământul ţării lor. Au venit din Irak şi din Afganistan. Dar Chauncey Hardy nu a fost soldat. El nu a fost trimis de patria lui să lupte, nici în deşertul irakian, nici în pustiurile muntoase afgane. Singura misiune pe care Chauncey Hardy şi-a asumat-o a fost să câştige 1.500 de dolari pe lună, dintre care 1.000 de dolari să-i trimită acasă mamei sale.
Pentru asta nu trebuia să patruleze pe străzile Bagdadului sau pe cele din Kabul. Trebuia să joace baschet la Giurgiu, în România.
Nu şi-a îndeplinit misiunea. Mama sa nu va mai primi niciodată un cec trimis din Giurgiu şi probabil nu va avea niciodată bani pentru a vedea sala de sport în care fiul ei a marcat ultimele puncte din viaţa lui. Iar Chauncey Hardy nu va fi înmormântat cu onoruri pentru că nu a căzut pe câmpul de luptă, ci a fost ucis într-un banal club sărbătorind o victorie în campionat.
Şi totuşi, Chauncey Hardy poate fi considerat „dispărut în acţiune", „missing in action" aşa cum spun americanii. A nimerit pe frontul invizibil al clanurilor care stăpânesc România. Nu şi-a dorit să aibă de-a face cu aşa ceva şi nici nu a avut cunoştinţă de asemenea realităţi cărora le-a căzut victimă.
Sunt realităţi care dovedesc înfrăţirea tot mai accentuată între politicieni, oameni ai legii şi interlopi. Lumea politică din Giurgiu s-a solidarizat cu lumea clanului „Butoane". Senatorul UNPR Cezar Măgureanu, politician care a mai trecut pe la PNL şi pe la PDL, spune că s-a dus la o petrecere a familiei „Butoane" ca să le facă fală şi cu gândul la voturi, pentru că „vin alegerile".
Iar primarul Giurgiului, liberalul Lucian Iliescu, nu ştie nici el prea multe despre existenţa clanurilor în oraşul lui. Poliţ
