In octombrie se vor implini 50 de ani de la expulzarea mumiei lui Iosif Vissarionovici Stalin din Mauzoleul din Piata Rosie. Succesorul sau si doar cu cativa ani in urma unul dintre cei mai servili lachei, Nikita Hrusciov, a declansat, la Congresul al XXII-lea al PCUS, cel de-al doilea val al destalinizarii. Imortalitatea nu a durat, in cazul lui Stalin, decat opt ani. Cu aprobarea primului secretar al CC aparea in “Pravda” dinamitardul poem “Urmasii lui Stalin” de Evgheni Evtusenko. Visul lui Djugasvili a fost sa fie privit ca un mare ganditor revolutionar, al patrulea clasic al marxismului, egal cu Marx, Engels si Lenin. “Marele strateg”, “invingatorul in toate bataliile”, “prietenul copiilor” si “parintele popoarelor”, trebuia sa fie si cel mai mare om de stiinta al lumii. Una din cartile sale favorite era “Anti-Duhring” de Engels, al carei titlu complet era “Herrn Eugen Duhrings Umwalzung der Wissenschaft” (Dl Eugen Duhring revolutioneaza stiinta). Ironia lui Freddy i se aplica perfect lui Koba, cel caruia David Riazanov, unul dintre cei mai respectati cunoscatori ai operei lui Marx, ii spusese candva sa nu mai piarda vremea cu teoria marxista intrucat “toata lumea stie ca nu este punctul sau forte” (Riazanov a platit cu viata acea nesabuita remarca).
Gelos pe prestigiul de teoreticieni al rivalilor sai din anturajul lui Lenin (Buharin, Trotki, Zinoviev, Kamenev, Riazanov, Rakovski, Preobrajenski, chiar Radek, pe care ii lichidase nu doar politic, ci si fizic, dar pe care nu-i putea nicicum uita) , Stalin a fost interesat, spre sfarsitul vietii, de biologie (cu consecinte catastrofale pentru genetica din URSS, anexata complet de nefastul sarlatan Trofim Lisenko care ajunsese sa fie comparat cu Darwin si cu Timiriazev), de economie politica (aici nu s-au intamplat aceleasi orori in momentul in care Stalin a publicat “Problemele economice ale social