La 43 de grade mai în sud şi multe fusuri orare mai în est de caltaboşul românesc se află inima deltei culinare asiatice numită: Singapore Singapore. Nu cred să existe loc pe pământ cu mai multe influenţe decât acest oraş, ce reprezintă de sute de ani una dintre principalele porţi maritime ale lumii. Toate culturile culinare asiatice (chineză, indoneziană, japoneză, thailandeză, indiană, vietnameză) s-au întâlnit pe această limbă de pământ, s-au amestecat între ele, s-au mai amestecat încă o dată cu obiceiurile culturale europene şi americane şi au dat naştere la cea mai colorată, aromată, inventivă şi ciudată bucătărie a lumii. Sunt puţine restaurante din clasa luxury, puţine restaurante pe care le veţi întâlni în ghidurile celor mai „iscusite” restaurante din lume, în schimb întregul oraş este o mare bucătărie. Mănânci oricum... în picioare, în mers, aşezat, în maşină... până şi în telecabină poţi avea parte de un prânz. Cât de mult vrei să mănânci sau cât de mult vrei să încerci senzaţii culinare, asta depinde doar de barierele pe care le ai. Recunosc că de multe ori m-am declarat învins de mirosurile ţării sau de aspectul ciudat al mâncărurilor servite prin pieţe. N-am putut să merg atât de departe încât să gust lucruri ce nu semănau a nimic din ce mi-am imaginat eu vreodată că ar fi de mâncare. Mii de chestii care fierb, se prăjesc, stau agăţate, chinezi ce despică lucruri, indieni ce amestecă ierburi şi sosuri, Singapore îţi dă perspectiva unică a infinităţii universului gastronomic. Mi-a fost aproape imposibil să regăsesc în meniurile multelor restaurante prin care am poposit un număr de măcar trei specialităţi comune. Există totuşi una pe care o regăseşti în mai toate meniurile, un icon al Singaporelui. Chilli Crab este acest Mihaela Rădulescu al bucătăriei de aici (adică îl întâlneşti aproape în orice cârciumă, aşa cum pe Mihaela o întâlneşti aproape în oric