După un secol de aşteptare, lumea a reuşit să-i furnizeze Vaticanului un papă. Şi-a luat hainele de înaltă căpetenie a Bisericii catolice, şi-a luat nume simplu şi i-a prezentat lumii discursul său despre bogăţie, smerenie şi om. Toate acestea l-au făcut omul anului în topul „Time“
Revista „Time“ l-a desemnat pe Jorge Mario Bergoglio, cunoscut drept Papa Francisc de acum şi până la moarte (dacă nu se decide să se retragă înainte de vreme) personalitatea anului 2013. Pe locul doi a ajuns Edward Snowden. O fi bine, o fi rău? Eu nu l-aş fi ales pe Snowden, în esenţă e un hoţ, e un Robin Hood care nu trage cu arcul, ci a tras cu stick-ul date din serverele NSA. Lăudabil gest, condamnabilă faptă.
Am prins două alegeri de Papă până acum, le-am prins în anii aceştia 2000 şi au fost aşa cum vor fi toate evenimentele de acum: nebune. Oamenii vor vrea să fie tot mai aproape de aceşti potenţiali lideri ai bisericii, vor vrea poze, videoclipuri şi tot mai multe tablete şi telefoane se vor ridica peste capete la fiecare alegere. Pe acest fond a venit Bergoglio, un om simplu din America de Sud, iar discursul său e pe măsură.
Într-un document de 84 de pagini, Papa Francisc a vorbit despre bucurie, despre ce ar trebui să facă oamenii, despre cum bogătaşii ar trebui să se uite şi la săraci, să-i ajute, şi despre cum biserica are nevoie de o faţă nouă. Cu altă ocazie a vorbit deschis despre homosexuali, s-a tras şi într-un selfie cu câţiva tineri, iar Biserica pe care o reprezintă a câştigat un plus de imagine.
Nu contest că Bergoglio aşa e, un om simplu cu visuri mari, cu discursuri frumoase, domoale, dar nu s-a născut în vremea bună şi nu s-a urcat pe tronul Vaticanului la timp. La fel cum Biserica a întârziat, în ultimii 1.300 de ani, să aleagă un papă din afara Europei, aşa şi Papa Francisc pare un om al unor timpuri „de poveste“, romantice. @