Actriţa Ileana Stana Ionescu a împlinit recent 75 de ani. Regretă trecerea timpului, dar este mândră de fiul şi nepotul său şi de un mariaj care durează de jumătate de secol.

Pentru Ileana Stana Ionescu, viaţa a fost „un lung şir de întâmplări". Şi-a dorit să devină jurnalist, dar descendenţa „nesănătoasă" a împiedicat-o. Numai întâmplarea a făcut să ajungă actriţă, deşi nu avea nicio pregătire în domeniu. Însă talentul i-a garantat o carieră de aproape şase decenii şi un loc sigur în „loja" marilor actori români.

„Adevărul": Aţi împlinit 75 de ani acum două săptămâni. Cum aţi sărbătorit?

Ileana Stana Ionescu: E o cifră rotundă, sună bine, dar eu am petrecut această aniversare puţin indispusă. În afară de faptul că am devenit bunică şi sunt mândră de nepoţelul şi de fiul nostru şi în afară de faptul că sunt foarte fericită că am 54 de ani de căsătorie, trecerea anilor nu-mi face mare plăcere. În primul rând, din cauza deteriorării pe care natura o permite pe fiecare fiinţă umană. Am petrecut în doi, alături de soţul meu. Am ciocnit o cupă de şampanie şi am rememorat momentele frumoase petrecute în această vară, în America, alături de fiul şi nepoţelul nostru, Luca, Luke, cum îi spun americanii.

1943 La vârsta de 7 ani, în clasa I

Cum priviţi în urmă?

Sunt foarte recunoscătoare soartei, pentru că am avut o tinereţe extraordinară, atât pe plan personal, cât şi pe plan profesional. Chiar dacă mulţi blamează perioada de dinainte de Revoluţie, pentru cultură au fost mari avantaje. Am lucrat mult, am învăţat mult, am umblat mult în această ţară pe care am cunoscut-o datorită teatrului. A fost o perioadă benefică a vieţii mele şi socotesc că am avut foarte mult noroc. Sigur, există şi părţi neplăcute...

Ce regrete aveţi?

Că n-am mai făcut un copil! Eram mereu ocupată la teatru şi mă gândea