La început de relaţie, fluturii din stomac nu lasă îndrăgostiţilor loc de mâncare. Dar când iubirea se domoleşte, apetitul creşte.
Cu toţii am avut poate un prieten care a dispărut misterios timp de o lună doar pentru a apărea apoi cu câteva kilograme în minus şi cu o prietenă alături. Sau un prieten care are o relaţie stabilă şi a luat câteva kilograme în plus pe parcursul ei. Ceea ce pare a fi un fenomen individual este de fapt o manifestare adânc înrădăcinată în comportamentul nostru social şi psihologic. Între mâncare şi dragoste există o legătură complexă. Ea se datorează unor reacţii hormonale care influenţează ataşamentul faţă de alte persoane şi nevoia de mâncare.
„La început de relaţie, „mâncarea este o modalitate de a-ţi etala îndemânarea în faţa unui posibil partener“, a declarat pentru cotidianul „Huffington Post“ Maryanne Fisher, profesor de psihologie la Universitatea „St. Mary“ din Halifax, capitala provinciei Noua Scoţie din Canada. „Ai putea cumpăra alimente mai interesante pentru a prepara mese savuroase. Este fascinant cum putem utiliza mâncarea în cadrul relaţiei“, mai spune Fishet, care a făcut cercetări asupra evoluţiei comportamentului de cuplu.
Iubirea domoleşte foamea...
Exceptând situaţiile în care mâncarea este un mod de prezentare, ca atunci când unul dintre parteneri găteşte pentru celălalt sau unul dintre ei îl scoate pe celălalt la o cină, îndrăgostiţii au tendinţa de a nu mânca foarte mult. După cum Fisher nota în lucrarea sa, când suntem îndrăgostiţi, organimsul secretă „hormonii ai recompensei“, cum ar fi norepinefrina. Aceştia ne induc stări euforice şi ne energizează, dar totodată suprimă pofta de mâncare.
... dar numai la începutul relaţiei
Problema este că nivelul „hormonilor dragostei“ coboară la un moment dat, iar în cazurile extreme, ei pot ajunge să favorizeze obezitatea. Un studiu realizat
