Un proiect de succes al stingii romanesti ar trebui sa porneasca de la includere, nu de la excludere. Daca el s-ar face fara Ion Iliescu, ar fi foarte bine. Daca, pe de alta parte, o astfel de constructie ar lasa la o parte electoratul lui Ion Iliescu, ar fi foarte rau. re, iar liderii politici au datoria sa le ofere explicatii membrilor. Nu e acelasi lucru sa mergi in alegeri alaturi de Ion Iliescu, fara el sau, cine stie, impotriva sa. Desigur, nimeni pe lumea asta nu e de neinlocuit, nici chiar Ion Iliescu. Insa influenta si prestigiul sau in rindul unui anumit segment electoral nu-i poate lasa insensibili pe noii lideri ai PSD, mai ales in conditiile in care alegerile anticipate nu au fost inlaturate de pe agenda, pentru anul 2007. Autodefinirea Polului Social - si, prin reactie, pozitionarea PSD fata de aceasta structura - ar trebui sa se finalizeze in aceasta vara, daca pornim de la premisa ca liderii stingii manifesta respect fata de propriul electorat. Si ca vor incerca sa capteze in propriul beneficiu asteptata uzura a guvernarii, pe care jocul de-a remanierea sau restructurarea guvernului nu o poate masca. Exista citeva scenarii care par, in acest moment, suficient de plauzibile. Primul ar viza evolutia Polului Social catre o structura gen Conventia Democratica, o structura slaba la guvernare, dar foarte performanta in opozitie. PSD s-ar mentine in centrul luptei politice conventionale, in paralel cu activarea lui Ion Iliescu pe frontul nedefinit al gherilei, in fruntea unor organizatii nepartizane. Evident, alte partide mai mici si-ar putea oferi, la rindul lor, concursul, insa ele nu ar dobindi o influenta deranjanta pentru liderii PSD. Importanta in acest scenariu este acceptarea reciproca intre Mircea Geoana, ca lider al partidului, si Ion Iliescu, in postura de lider al Polului, insa cu o pozitie marginala in partid. Diviziunea muncii l-ar face pe Mirc