La finalul Reuniunii Anuale a Diplomaţiei, FP România i-a invitat pe ambasadorii români să analizeze împreună cu experţi şi cu oameni de afaceri evoluţiile din regiunea noastră. Cele mai discutate teme ale întâlnirii organizate împreună cu MAE au fost: Cum trebuie abordată schimbarea de la Kiev? Şi cât putem sprijini orientarea europenistă a Chişinăului?
Una dintre întrebările cu privire la noile deschideri din Republica Moldova puse de Ovidiu Nahoi, redactor-şef al FP România, a fost: cum putem să nu creăm moldovenilor aşteptări care nu pot fi onorate? S-ar putea ca noi să avem aşteptări mai mari de la Republica Moldova decât invers - a fost răspunsul scurt al ministrului de Externe.
Teodor Baconschi a descris o nouă prezenţă românească în Moldova, care însă nu trebuie făcută „cu ton de reecuperatori coloniali": acordul pentru micul trafic de frontieră, accelerarea redobândirii cetăţeniei româneşti, ajutoare nerambursabile şi mai ales un insistent lobby la Bruxelles.
Legături încă proaste
Dacă MAE face paradă de pragmatism în noua relaţie cu Moldova, distinsul intelectual Emil Hurezeanu, invitat ca vorbitor, a atras atenţia că, pentru români, istoria nu mai e obiect al dezbaterii publice şi a punctat ideea - revolută? - de „patrie a limbii".
Exemplul a fost, desigur, cel german: de pildă, în toţi cei 45 de ani în care au fost despărţiţi, germanii din vest vedeau zilnic un buletin meteo care acoperea şi RDG-ul. Analistul Hurezeanu a adus aspectul metafizic al legăturilor dintre moldoveni şi români în secolul 21: patria este servită astăzi de infrastructură, de management comun şi de fluxuri - în timp ce moldovenii zboară în Occident cu escală mai mult la Budapesta ori la Viena decât la Bucureşti.
Celălalt vorbitor, Cristian Ghinea, directorul Centrului Român pentru Politici Europene (CRPE), a încercat s
